Argument vs. "Contra argument"

sau Raţional vs. Emoţional

Nu o să deschid această discuţie încercând să demonstrez "care pe care", deşi acest cuvânt "versus" (vs.) cam asta înseamnă. Nici nu o să încerc să demonstrez că nu mai trebuie să gândim ci doar să simţim! :)
Ce mă determină să scriu acest scurt capitol este nedumerirea mea vis-a-vis de utilizarea argumentelor raţionale, logice într-un demers de a demonstra ceva. Ce vreau să zic, de fapt? Un om găseşte aproape întotdeauna argumente logice - raţionale pro sau / şi contra unei idei.

De acord?

Îmi amintesc de anii petrecuţi în dezbateri "parlamentare" (la debate mă refer, vezi "ARDOR" pe google!). Îmi amintesc că ne amuzam teribil utilizând sistemul de argumentaţie în toate direcţiile dorite de noi. Să demonstrezi pe un sistem de argumentaţie că "Franţa nu există" sau că "România este super putere mondială doar pentru că avem bancurile cu Bulă" poate fi amuzant şi util ca exerciţiu mental.

Problema poate să apară în momentul în care sistemul de argumentaţie te ajută să faci aproape totul. Te gândeşti puţin şi ai găsit o sumedenie de argumente pentru susţinerea unei idei.

Mai stai încă 20 de minute şi apoi reuşeşti să dobori din 2 focuri de argumente aceaşi idee...

Partea bună a acestei povestiri este TOLERANŢA. Şi capacitatea de a înţelege ambele părţi - asta dacă discutăm doar despre 2 părţi şi nu de mai multe... Ceva, ceva îmi spune totuşi că acest mod de abordare are minusurile sale. Nu prea ştiu să spun clar ce... Pare a fi o linie subţire între sistemul de argumentaţie şi etică (poate?). Poate că linia subţire între argument şi contra argument este dată chiar de sistemul de valori. Sistemul de valori nu se demonstrează neapărat ca la o partidă de debate. Sistemul de valori îţi spune dacă ceva e bine sau rău.

Nu mai ai nevoie de sistemul de argumentaţie ca să-ţi spună ca într-o disecţie ştiinţifică dacă ideea ta are argumente sau nu.
Sistemul de valori - mai nou - este "flexibil" - vorba unui fost coleg şi prieten într-un articol... Dacă sistemul de valori este flexibil atunci cum mai ştim care argument este mai solid? Căci practic un argument nu stă aproape niciodată în picioare în faţa unui contra argument. Sau este un fel de meci de fotbal şi se numără doar golurile?

La debate aşa făceam, recunosc :) Doboram argumentele utilizând rând pe rând contra argumentele potrivite, cele care îmi mă ajutau! Nu prea conta - de dragul exerciţiului - dacă şi credeam în acele contra argumente. Trebuia doar să-mi fac treaba! Să înscriu golurile!

Probabil că nedumerirea mea este o lecţie de bază pentru un student la filozofie în anul I. De fapt, cred că nedumerirea mea este şi mai simplă: trebuie să mai trec prin filtrul argumentaţiei logice raţionale ceva ce ştiu că e bine sau nu? Ceva ce emoţional îmi e "dictat" de sistemul de valori mai are nevoie de demonstraţia rece, matematică, bipolară dar amuzantă a argumentului?

PS: aoleeooo, cred că am luat-o razna... Nu o să mă iau prea în serios! :)