miercuri, decembrie 27, 2006

INREGIMENTAREA

Sa ne traiasca Sarbatorile! Sa ne traiasca cei dragi noua, cele bune din jur, gandurile calde si sperantele colorate!

*

De cateva saptamani ma macina ceva ganduri despre ceea ce noi (sau o parte din noi) denumim „cultura organizationala”.
Mai exact ma gandesc la ceea ce inseamna spiritul unei organizatii, obiceiurile, regulile, ceea ce se face si ceea ce NU se face acolo, ce da bine si ce un…

Reteta pare simpla: sumedenie de pixuri, tricouri, calendare si agende si sigla frumos vorbitoare si cu mesajul citetz scris in asa fel incat inima individualista prin excelenta sa vibreze « a grup » a apartenenzta.
"Eu"-l devine“Noi”. Noi suntem mari si frumosi, noi facem ca lucrurile sa se rostogoleasca la vale, noi miscam lumea.

Capatam oare cearcanele oglindite in cana de cafea-evident si aceea cu sigla organizatiei? Capatam oare jucaria colectivista? Titlul, pozitia, banii, statutul dar mai ales … apartenentza?Apartenentza la acel „noi” care ne diferentziaza de „ei”.
Ne diferentziaza prin obiceiuri, prin stil prin acel „way of doing”…

Capatam oare aspectele si "aerele" unui regiment?
Inregimentarea parka am simitit-o in urma cu mai mult timp… inca de pe vremea cand tastatura din caminul 15 -complex la parter imi era comoda pentru somnul de la ora 4. cu zero in fatza. De pe vremea cand dansul sincron imi facea inima sa tresare si inca de pe vremea cand „caisecaise” nu erau doar fructe…

Ce faci insa cu acea cultura care devine stil de viata? Ce faci cu acea organizatie care iti intra in sange si fara de care esti individul nimanui? Ce faci cu acei oameni care cu greu pot discuta la bere si despre altceva decat despre acel „noi” ?
Ce faci cu cei care aduc performanta organizatiei si care sunt chiar ei formatorii de cultura? sunt chiar ei reperele „culturale” ale acelei organizatii…

Daca schimb papucii si gandesc in termenii organizatiei, in termenii de „noi” ….probabil ca „agentii culturali” sunt cei care ma ajuta pe mine, pe organizatie, sa cresc, sa ma fac mare, sau tare, sau frumos!
Intrebarea este: unde se termina cultura organizationala si unde incepe „ideologizarea” ? unde incepe ideologia care iti sadeste putin cate putin in individualism (paranteza-nu vad aici si acum individualismul ca pe ceva negativ, ca pe ceva opus termenului –de kakat uneori -de „echipa”) Ideologia care iti sadeste cate ceva in propriul stil de viatza, ideologia care iti schimba putin cate putin optica in directia „the” Companiei!

Pe de alta parte nu pot sa nu recunosc ca organizatiile puternice sunt cele care au in primul rand o cultura extrem de puternica. Nu departe exemplele cu „caisele” sau altele, fie ele din detergenti, alimente, consultanta sau automobile.

Poate ca pentru cei mai multi din suratii (si suratele) noastre o cultura puternica reprezinta alternativa la individualism. Cu siguranta e mult mai linistitor sa ai impresia ca reprezinti valorile companiei, misiunea si alte cele decat umbra de viatza dintre peretii unui bloc din colentina…

Cultura ne ajuta, cultura ne creste, cultura ne indeasa, ne sadeste.
„Culturali din toate tarile, uni….”

Sa ne intelegem! Nu resping idea de cultura organizationala. Ea oricum exista ca vrem sau nu. Poate doar acolo unde este o singura persoana intr-o organizatie nu exista cultura organizationala, ci „cultura persoanala”.
Mai departe! Nu resping idea de cultura organizationala „dirijata” si nu doar lasata la voia marilor sperante!

Resping insa ideologizarea! Resping inregimentarea! resping ceea ce e puternic versus individualism-ul. resping inghitzirea setului de valori personale, blabla, etc.
Pai daca e asa de simplu, zic eu macinat de sarmalele de Craciun :) -pai hai sa vedem daca nu cumva trierea se face la recrutare...
Cu alte cuvinte, luam din „masa” ceea ce pare a fi apropiat de setul de jucarii din cultura organizationala de la „noi”.
Daca luam din „masa” oameni „puternici” relativ diferiti de „noi” atunci apare conflictul … si sa-l vad eu pe ala care spune cu mana pe inima care cultura e mai buna :) !!!

Deci!

Solutia! Luam capete si suflete „goale” (nu ma refer la ceva dobitoci, ci la oameni extrem de inteligenti!) punem artileria de cultura la treaba si avem agentii schimbarii pregatiti!!! Inregimentati, culturalizati, ideologizati- gata sa schimbe lumea!

Suna cunoscut?

Totul bine si frumos!
Pana cand acel agent cultural isi pierde identitatea sa. Sau, mai bine zis, identitatea sa DEVINE identitatea „noastra”! Cu sarmalele in gat si vinul rosu inca clipocind in sange, raman sa ma gandesc in noaptea de revelion la un lucrusor:

Cultura organizationala vs. ideologizare & inregimentare!

Sa traim frumos si pozitiv! La multi ani!

Semnat:
Tociintrunaccesdegandithaoticdespreculturaorganizationala.


miercuri, decembrie 06, 2006

Punctochit.

punct si de la capat
un fel de leapsa in carti:

"Despre bucurie in Est si in Vest si alte eseuri"
Andrei Plesu.
se merita.
a fi.
citita.

punct.

marți, noiembrie 28, 2006

Marcel

Ora 6:30.
Se simte inca somnul orasului dar si boarea rece de dimineata in fata magazinelor cu iz inca usor comunist.
Un acordeon la vreo cativa metri distanta iti spune ca Marcel a venit in oras.

Ma amuz cand ma gandesc ca scriu despre Marcel...
Marcel este poate unul din cei mai sanatosi oameni din oras.

Este constant.

Canta la acordeon cam de cand ma stiu eu pe lume in hateg si nu numai.
Au trecut peste el revolutii, primari si preoti.

A venit circul, au venit bijnitzarii de dolari si telefoane, au venit tantiilealeagrasecurochiicolorate care vindeau guma Turbo, a venit supermarket-ul, a venit primul semafor al orasului, au venit toti si toate!

Marcel a fost acolo la datorie.
Poti sa-ti potrivesti ceasul dupa el.
Ce m-a surprins acum cateva saptamani a fost sa aflu ca Marcel are peste 40 de ani… e normal…eu il cunosc de cand eram mic.

Marcel a vazut orasul crescand, i-a cantat la sarbatori, la zilele de targ. Marcel a vazut orasul de pe vremea cand biserica si scoala erau centrul orasului si nu supermarket-ul si discoteca.

Uluitor cat de putine lucruri rezista in sufletul unui loc.

M-au inebunit baietii berari cu d’ale marketingu’ului si cu d’ale pozitionarii brandurilor si alte d’astea. Cu alu’ kotler din scoala amintire ma gandeam cum se mai poate “pozitiona” un oras…
Hategu’ al cui mai e ? mai e un targ? Mai e un oras lininstit de munte? E oare un oras muncitoresc ? mai e un oras care sa insemne ceva? Mai e brand-ul “zimbrul” ? sau Hategana? Mai e orasul meu?

A fost vreodata?
Prins intre miscari de case ma intrebam care mai e "orasul meu", casa mea … vorba ta, Dane, dupa un timp peretii din jurul tau devin “casa”…

Ma gandeam la strazile din Hateg, la case, la magazinul de paine de pe strada bunicilor (magazin care acum e o ruina) si ma minunam cat de mici sunt... copacii au crescut in jos, casele au intrat la apa, strazile s-au retras dupa zidurile cetatzuilor prafuite.

Zumzetul straziilor are acum alte valentze. Se aud telefoane mobile, se aud muzici in straie de manele. Se aud stirile ProTV.
In loc de desenele animate de la ora 7:30...
Seara. Va mai amintiti?
Bucuria desenelor animate pare sa nu mai fie aceasi. Erau doar cele 30 de minute pe zi. Erau prea putine ca sa nu ne permitem sa ne bucuram de ele. Acum avem 2 canale (parka?) cu desene animate...

Oare cantitatea nu omoara valoarea „putinului”?

Am nimerit in calea unei carti bune... noroc cu Diana! Multumesc!
Plesu se joaca de-a eseurile... Despre Bucurie la est si la vest...
Merita din plin. E o carte misto.
sa ne traiasca brandurile. Si pozitionarile. Numai sa stim si noi de ele.
Pozitionarile.

marți, octombrie 17, 2006

poza de azi

probabil inca sub efectul articolului scris de Razvan si sub imperiul noilor inceputuri sau al continuarilor m-am gandit sa pun o "poza"
am gasit-o acum cateva saptamani pe o tabla la un etaj din cladirea teatrului national in drum spre o bere nocturna "pe motoare" la un festival ADfel (depublicitatealtfel)



De citit...cu mintea si cu sufletul

Razvan Ogircin:

Autosuficienta, obstacolul principal in calea unei cariere manageriale de succes

"Dupa 14 ani petrecuti in activitati de consultanta si training, timp in care am intervievat peste 5.000 de persoane si am pregatit in cadrul unor traininguri alte 4.000, pot spune cu precizie care este calitatea pe care o apreciez cel mai mult la o persoana: dorinta permanenta de a invata. Dorinta sincera, autentica, entuziasta, de a-si depasi limitele. In consecinta, pot afirma cu fermitate ca ceea ce poate bloca un proces de dezvoltare personala este autosuficienta, incremenirea intr-o atitudine de tipul " stiu destule", "le stiu pe toate" sau "le fac bine pe toate".Procesul de dezvoltare personala nu se incheie niciodata.


Sau asa ar trebui sa fie, pentru fiecare dintre noi. Niciodata nu am invatat destul, niciodata nu le stim pe toate. Cei mai "frumosi" angajati ai unei companii sunt cei "insetati de cunoastere", care pun in permanenta intrebari, citesc cu sete, nu rateaza nici un curs sau training interesant, traiesc in fiecare zi acea febrilitate creativa a aflarii noului, a "autoactualizarii". Iar acest proces superb nu include doar dezvoltarea cunostintelor tehnice. In munca noastra (as indrazni sa afirm "in viata noastra"), avem nevoie de un intreg arsenal de competente si abilitati care nu sunt deloc tehnice, dar sunt esentiale in obtinerea succesului: abilitatile de comunicare, inteligenta emotionala de care dam dovada, capacitatea de a ne organiza eficient, calitatile de lider, capacitatea de a rezolva probleme sau de a lua decizii, puterea de a-i motiva pe altii sa actioneze. Toate acestea pot fi rafinate, dezvoltate, accentuate, puse in evidenta, prin cunoastere. Prin neobosita cercetare, insistenta, concentrare, curiozitate, experimentare si invatare permanenta. Din fericire, am intalnit persoane care cred cu seriozitate in acest model de evolutie personala. Din nefericire, numarul lor nu este foarte mare. Ei sunt singurii care pot face diferenta. Diferenta intre o societate blazata, intemeiata mult prea mult pe superficial, pe improvizatie, pe facil si una a valorilor solide, a potentialului fructificat, a creativitatii si a destinelor implinite.Aproape in fiecare saptamana ma aflu in fata unei grupe de training. Si aproape in fiecare saptamana, din coltul acestei sali de training, autosuficienta imi zambeste ironic, superior. Totusi, aproape intotdeauna, langa ea, in aceeasi sala de training regasesc si zambetul tonic, reconfortant, sincer, al entuziasmului, al dorintei de cunoastere. Un altfel de zambet.Ca orice consultant agresat si intimidat de prezenta hada a autosuficientei, incerc sa ii caut cauzele, radacinile, sursa. Unul se contureaza cu claritate. Si anume: Puterea.Puterea obtinuta la anii inca nesiguri ai personalitatii noastre. Puterea care se ascunde in spatele unei pozitii manageriale dintr-o companie puternica. Atunci cand puterea de a concedia, de a ne juca cu destinele unor subordonati, de a utiliza principii manageriale de tipul "eu nu fac ulcer - eu doar il provoc altora" ne este acordata la varstele imaturitatii noastre cognitive si emotionale, ea ii poate corupe si bloca pe multi dintre noi. Devenim brusc indragostiti de propria noastra persoana, zambim ironic la orice tentativa de sfat, strambam din nas cinic cand cineva indrazneste sa ne recomande o carte, o abordare, o idee. Pentru ca oricum, nu-i asa, nu mai avem timp pentru asta. Suntem noua generatie manageriala a puternicelor companii, de noi depind bugete de milioane de dolari, si zeci de subordonati al caror parcurs profesional l-am depasit din goana masinilor noastre "adevarate", de firma. Pe turnanta. Ce mai avem noi de invatat? Si de la cine? Oare faptul ca, fiind atat de tineri, am ajuns sus in ierarhia sociala si profesionala atat de vijelios si de intempestiv nu este deja o evidenta a valorii noastre si a potentialului nostru imbatabil?

Ei bine, nu!

Comparati prortretul de mai sus, pe care-l regasim in spatele multor birouri scumpe din jurul nostru, cu cel situat la diametrul opus - cel al persoanelor care, in ciuda puterii dobandite de timpuriu, se straduiesc din greu sa nu piarda pe drum constiinta autentica a faptului ca niciodata nu cunoastem suficient si ca infatuarea e una dintre cele mai urate masti profesionale in umbra careia ne putem ascunde. Persoane care asculta cu nesat orice interventie din care pot invata ceva, care iti raman profund indatorate atunci cand le recomanzi o carte care ii poate marca. Persoane care, pe masura ascensiunii lor profesionale, nu au aruncat ca pe un rest inutil in calea carierei lor cateva valori esentiale: setea de cunoastere, bunul-simt, atentia focalizata, smerenia in fata marelui teritoriu care se gaseste inaintea fiecaruia dintre noi - "teritoriul lucrurilor pe care nu le stim inca".Cu certitudine gasim ambele personaje in randul generatiei noastre. La intrebarea fireasca care se refera la procentul in care intalnim prima sau a doua varianta nu vreau sa raspund din doua motive: primul, nu sunt statistician, al doilea, mi-e teama.Autosuficienta se manifesta agresiv mai ales in fata dezvoltarii noastre spirituale. Managementul inseamna, nu-i asa, doar instrumente reci si pragmatice, rationalitate fara implicarea emotiilor, indicatori de evaluare, obiective cuantificabile, statut social aferent. Cred sincer in puterea si energia generatiei mele. Cred in capacitatea ei de a purifica mediul social si economic toxic in care inotam. Dar e un crez conditionat de cateva conduite obligatorii: asumarea puterii cu discernamant, moralitate, buna-cuviinta si demersul permanent al imbogatirii noastre spirituale, al energiei investite in cunoastere. Un ultim ingredient necesar, care completeaza "reteta" implinirii noastre personale este pasiunea. Pasiunea de a intra intr-o permanenta competitie cu tine insuti, pasiunea care ne impiedica sa esuam pe plaja dezolanta a plictiselii, a blazarii, a infatuarii, a cinismului si a suficientei. Cei care nu vor pierde aceasta pasiune sunt cei care vor avea privilegiul unei cariere extraordinare.

Privilegiul implinirii.

Razvan Ogircin, Managing Partner, AIMS Human Capital Timisoara"
www.aims.ro

vineri, octombrie 13, 2006

Matzele, trenul, bucurestiul si ardeleanu’

Care va sa zica, mabucurestenizai.

Ma facui,”frate” agitat, nevoiemare, suparat pe viatza si indulcit de-ale sloavelor becaliste de princolturilecapitalei.

Nu stiti voi nimika!

“Provincialilor”!

Unde-i floarea ce-a vestita si hodorogita?!
Nevoiemare de cu seara ma pregatesc de orasulcelmare.
Injur bine seara, imi pregatesc nervii in oglinda, ma zburliu, stau la un taifas cu ‘D’-ul meu din Thomas si-mi zic cat ma tin plamanii:

De maine o sa injur si eu in trafic!
De maine o sa maresc “iutzeala”

De maine o sa ma fac mare!
Dau sa ma avant nervos in trafic si descopar ca nu am masina.
Taxi.

(Cu taxiul e o poveste de pomina. Cam ca si cu trenurile in Mumbai.

Multe, inghesuite si de negasit cand iti trebuie.

Injur, ma inscriu in cotidianul fetzelor plouate de tot stresul de pe lume si realizez ca sunt in grafic.

Sunt bucurestean.

Si in plus mai si ajung dupa 22:00 acasa.)
La finalul zilei iti ramane doar nota de plata.

cam cate zambete, cam cate cuvinte becaliste, cam cati neghiobi calcati pe picioare. Asa! “Ca doar si-o meritau firarmamalorsafiedeneghiobi!” cati pasi numarati in minus din totalul pasilor pe care ii aveam la Marele Contor. (cum bine zice Diana...) Cu zambetul uitat intr-un uichend de toamna descopar o expozitie.

De matze.

Salut suratele, plimb canonelu’ prafuit pe la botisoru’ aburind al vreunei printzese plicitisite si dau sa ma infurii.

Din nou.

Uit de ce trebuie sa ma infurii…

Zambesc.

Este uimitor cum reactionam la spiritul de turma.

Probabil ca atunci cand un copil mic plange intr-o incapere in care mai sunt si alti copii mici....toti copiii mici vor plange in cor.
Noi suntem copii ceva mai mari.

Cu cate o masina, cu cate un titlu de director sau de profesor, cu cate o jucarie stricata acasa…

Refuz sa ma joc asa.
Sa vedem cat tzine...

Cati batranei o sa imi zambeasca in tramvai. Cate matze pe strada o sa se gudure de pantaloni. Cati soferi o sa injure…

O sa imi fac un cont la Marele Contor si-o sa vedem cati pasi sunt de folos si cate zambete incap pe metrupatrat.

Si apoi o sa cer nota.

Notadeplata!

















Balcanic.Colorat.Provocator.
Rebudebucuresti. candva in octombrie 06

















mansarda. 13dimineata.

















neclar.
octombrie 06. la taifas.langa piata revolutiei

















multumesc luci pentru invitatia la tag.
www.lucianilica.ro
(cum mama masii se face linku' direct pe cuvant ca sa nu mai scriu toata adresa??!)

Ehehe, am gasit un loc din care bucurestiul arata...duplicitar. pare o amanta rusinata de hainutzele sifonate din timpul zilei. o amanta de zi.
















nota.
de plata. candva in septembrie 06.


















supriza placuta la CFR.
vagoane noi pentru cuseta...
















lipscani.
tuturor batranilor.

















expozitia.
de matze.
in aceasi zi cu "neclar"
















lipscani. 13 octombrie 06
















iuteala. octombrie.

















13 seara. octombrie. clasic.Bucuresti.
















Hotel Rembrant. dichis de apus.
mansarda dincolo de joaca din strada.

















tag de bucuresti. sus la mansarda.
hotel rembrant, langa lipscani.
imi place.
rasaritsiapussirasarit.
















coltz cu Capsa.casa. candva in septembrie 06










Tag de la Luci.

cam asa:

3 locuri care imi plac in Bucuresti:

-mansarda de la hotel R. langa lipscani.
-birtuletzul "Trancanel" (Papillion, langa Facultatea de Film)
-parcul Herastrau

bonus: Piata Revolutiei (singura piata din Bucuresti!, "piata"-NU intersectie)

3 locuri care nu imi plac in Bucuresti:

-toate "dormitoarele"
-din pacate... terasa "la motoare"...
-strazile. aproape toate.

cel mai de "fitze" cartier:
-langa aviatorilor?

3 lucruri pe care un strain cu greu le intelege aici:
-faptul ca zona veche a orasului este in paragina
-fetzele posomorate de pe strada
-inexistentza spatiilor deschise pietonale, a pietzelor, zonele libere...

3 lucruri pe care un timisorean cu greu le intelege aici :)
-viteza de miscare a oamenilor uneori total random...
-balcanismul si ingramadeala de mahala cu modern, cu boieresc si cu aer de paris.
-"placereadebucuresti" ...pe alocuri prezenta.

acestea fiind scrise, invit mai departe cu tagul pe Adrian cu al lui Nepal ...
www.ursadrian.blogspot.com

marți, octombrie 03, 2006

Zumzet de strada. 2octombrie

Mirosul de plastilina.

Petele de cerneala, caietele colorate si codite impletite de la colega de banca.
Un usor tremur de inceput, frica de matematica si amintirile de vacanta.
Te navalesc in timp ce-ti suna clopotzelul in ureche.

Ce bine!
ai timp sa-ti povestesti nazbatiiledinvacanta.
Ai timp sa vorbesti despre mare, despre casa buniciilor, despre idila cu aer proaspat de vara.
Ai timp sa razi, ai timp sa alergi si apoi sa mai imparti din secretele tale cu oracolele ei..
Ai timp sa joci fotbal in curte, ai timp sa chiulesti de la ora de chimie, ai timp sa te scalzi cu privirea in ochii fetelor mai mari si sa te intrebi daca si tu o sa cresti mare…

Aaaa

Si ma e ceva

Gustul sandviciuluisi marul pus cu grija de mama in ghiozdan.
Privirea oblanitoare si banutii strecurati in buzunar de’o inghetata.

Se umple orasul.

Stau in autobuze mercedes (apropo, vorba taximetristului, astia fac si masini?!) si imi zambeste mustacioara proaspat tunsa de dimineata.

Vad batranele, vad fetzele grabite si ma bucur de zumzetul strazii.

Azi e mai tanara strada.

Zambesc pe ascuns si ma surprinde un mosuletz.

Imi zambeste…

In amintesc de lumi indepartate si ma gandesc ca sunt intr-un mumbai european. Autentic, aglomerat, balcanic, colorat, viu.

S-avem un an frumos!

Scolaresc.

vineri, septembrie 29, 2006

breviar pentru pastrarea ...senzatiilor

misto carte...
nu ca as fi reusit sa o citesc toata...
sau sa inteleg tot din povestirile cu iz de barfa...
dar cum sunt mare amator de senzatii..m-am gandit sa insir cateva din ele.

















cantec. cismigiu.






















decor. moscova. august06.

















promisiune. iulie 06. locurile raman.
















varfuri. august 2004. senzatiile raman.

















herculane 05. undeva in drum.
















zglobiu.sirag de nisip. august 06. undeva.

















candva. cu cineva. culorile raman.

















ascultand.
vama veche, august 06.
















nauc de bere.sleampat.asezat.
august 06.vama v.

















in cautare. iulie 06. mumbai.
















trezit. septembrie 06.bucuresti

miercuri, septembrie 27, 2006

appendix la nerv

Appendix la Nerv.
tocmai ce am gasit un articol care exprima de 1000 de ori mai bine gandurile mele nervoase...

Intoleranta la francofonie (de Ioana Lupea)

Ioana Lupea : "Presa a considerat ca este obligata sa reduca diversitatea lumii francofone la numitorul nostru comun, mizeria, maruntisul, periferia."Ce va ramane in memoria romanilor dupa incheierea Sommet-ului Francofoniei? Ceea ce a implantat acolo, parca programatic, presa scrisa si audio-vizuala in ultimele doua saptamani: interzicerea circulatiei si a parcarii pe cateva bulevarde importante din Bucuresti, traficul supraaglomerat, zilele libere pentru bugetari si elevi, politistii romani indecent de burtosi si risipirea a 10 milioane deeuro pentru o mana de dictatori africani. Ieri, un cotidian central supralicita nedrept: „Nu va imbolnaviti in perioada Summitului Francofoniei”.Iar un mult prea cool realizator de emisiuni TV incadra scurt evenimentul la categoria „ne enerveaza pe toti, mai ales pe mine si, prin urmare, tot ce ma enerveaza pe mine trebuie interzis”, adaugand: „Adica ajung eu sa nu mai pot sa umblu in Bucuresti din cauza ca vin trei negri dictatori si se dau cu masina, cu Mercedesul prin tara mea”.

Cu tafne de lelita in Gara Obor, cateva dintre televiziunile comerciale si-au deschis fiecare buletin de stiri principal cu prorocirile nevricoase ale reporterilor - incheiate intr-o franceza aproximativa - ca in Capitala blocata de regula nu se va mai putea circula, respira din cauza reuniunii.Reportajele premonitorii au fost condimentate convingator cu iesirile exasperate ale soferilor prinsi in trafic, in asteptarea apocalipsei francofone.

Fie spus, autoritatile cehe si administratia orasului Praga au trimis in vacanta aproape toti locuitorii capitalei (inclusiv angajatii companiilor private au primit zile libere) pe perioada summitului la care Romania a fost admisa in NATO, iar in perimetrul intrunirii toate magazinele si restaurantele erau cu obloanele trase.Praga cea plina de viata ii parea unui calator necititor de ziare un oras pustiu. Presa romaneasca a considerat insa ca e obligata profesional sa reduca diversitatea lumii francofone, a celor saizeci si trei de natiuni prezente la Bucuresti prin sefi de state si de guverne si prin evenimente culturale la numitorul nostru comun, mizeria, maruntisul, periferia.Parca altfel nu am putea decodifica, apropia de nivelul nostru de intelegere ceea ce e exterior Romaniei. Asa cum Uniunea Europeana inseamna doar locuri de munca in Occident, din reuniunea francofoniei nu vor ramane, probabil, nici Magritte, nici „Cantareata cheala”, nici covorul digital, nici soarele si nisipul Saharei din ritmurile Gnaoua SAFAA, ci cateva zile libere. Miza politica pentru Romania, reapropierea politica de Franta, alaturi de care ne putem, pe viitor, sustine cauzele in Uniunea Europeana, mandria ca suntem capabili sa organizam impecabil un eveniment politico-cultural sunt doar abstractiuni.In fond ce ne aduce noua francofonia daca nu niste batai de cap in plus si stat acasa, ca nici la bere cu baietii nu mai poti sa iesi, e interzis, a fost toata filosofia media in abordarea reuniunii francofoniei.Pe langa identitatea politica europeana tocmai dobandita, Romania avea oportunitatea sa descopere ca mai e si altceva decat o tara de margine de pe ultima frontiera a UE. A esuat, si media poarta o mare parte din responsabilitate.

Evenimentul Zilei, Ioana Lupea, 28 sep 2006

marți, septembrie 26, 2006

Nerv.

nerv caci mai nou m-am hotarat sa citesc din nou presa.
n-am TV. oricum TEO nu-mi era in lista de teveuri urmarite.
deci.
revenind la nerv. (a doua oaracacimisablocatbloguodata)

citesc si eu presa cu francofonia in varf de batz.
ce citesc?
vreo nouamilioane de euro in strazile din bucuresti, reparatii ca de obicei pe ultima suta de metri, blocaje pe vreo 4 strazi din bucuresti.-e drept, vreo 4 strazi comunale. adica comune pentru TOT bucurestiul-ura, panica de inghesuiala, steguletze.

frustrare.

ce ne pasa ca e cam primul eveniment de gen mai amplu organizat de
Romania si ca poate mai vedem si noi stegu' RO pe sienen fara inundatii in fundal sau gripe puiesti plictisite si bolnave.
ce ne trebuie noua d'astea cu francofonii ?? mai lipseste sloganul cu “noi nu ne vindem
tara”…

sunt multe de discutat despre apartenenta noastra la francofonie ...dar cu sau fara apartenenta istorica macar asa avem si noi o olimpiada de diplomatie…
un concurs de imagine.
in exterior.
caci in interior mai degraba ne taiem singuri copacul. La ce avem nevoie de francofonie, parka se intreaba romanul din coltzul blocului suparat ca trebuie sa-si miste... cu metroul cateva zile?

avem strazi blocate si canale astupate. cine mai stie de ce?
traiasca indolentza.

joi, septembrie 21, 2006

steaguri. 42 la prefectura

vine francofonia peste noi.
o sa vorbim franceza.
o sa cantam vive l'amour
o sa ne recitam vive la france!


ura! ura!
sa ascundem badgeurile cu insemnele rusesti.
la naftalina si cu tricourile cu UK.
adidasi puma cu stegu' americanesc la cutie.
s-a dus pentru o vreme si cu sticarele cu "I love Albania"...

mai ramane steagu' nostru ...
cu el ce facem?

urmarea... urmarilor

Fara prea multe comentarii...
doar .. felicitari pentru nebunie!

http://www.lucianilica.ro/2006/09/20/zilnice/plai-festival-2/

duminică, septembrie 17, 2006

Ruptura

Ma gandeam ca cea mai buna ruptura este ruptura neprogramata.
Dadadeparcaalterupturileampregatiidiniinte

Depildaunpantof

Normal ca o sa ai habar cand se va rupe. Normal ca daca l-ai cumparat din piatade vechituri cu douasutedemii nu o sa te tina o vesnicie
Normal ca daca o sa calci stramb in toate zarzavaturile neamului la un moment dat o sa se sature de tine si o sa spuna PAS! pana aici!
Deparcatunuaiputeasaanticipezi.

De parca nu ai putea sa incepi sa mediezi potentialul conflict cu pantoful tau… ca tot sunt sub imperiul medierii de cateva zile…

Ai putea sa incepi sa-i asculti ofurile, sa-i cauti in cornitze si apoi sa-l scoti la un suc, la o inghetata.
Sa-i asculti semnalele. Caci are si el limba lui. Si nu ma refer la limba de sub sireturi…

Dar, nu!!
Te faci ca nu-l auzi, te faci ca nu exista si te declari mirat nevoiemare de faptul ca tocmai el, pantoful s-a gasit sa te lase!

Da.
Te victimizezi, te dai lovit, te lasi mirat de faptul ca becalismulcastigainromania sau capapasiapusincaptotimusulmanii.

Un pantof e sincer si iti spune din timp cam tot ce e de spus.
Imi amintesc de un drag profesor de economieapucuntura care spunea ca poti sa vezi cum va arata casa unui om peste 10 ani daca privesti cu atentie la acel om…
Iti va spune despre lumea lui privindu-l in ochi.
Si-n buzunar, ce-i drept!

Pe de alta parte e mult mai suculent sa te dai lovit.
E ca si cum nu ai avea habar de pantoful tau si brusc, cand pantoful tau se va arunca de la etajul 10 in gol sub privirile inmarmurite ale sienenului, tu n-ai face altceva decat sa te dai lovit, panicat inmarmurit in fata ecranului.

Dupa care iti suni prietenii laudandu-te prietenilor ca tu-l cunosteai. Era de dimineata un pic suparat dar n-ai fi crezut niciodata ca o sa-ti faca tie asa ceva
n-ai fi crezut
vin condoleantele din stanga si dreapta. Tu le primesti simuland o fata trista si te gandesti la ce urmeaza…
la magazinul unirea.
Si la noii tai pantofi.
De lac.

sâmbătă, septembrie 16, 2006

vineri, septembrie 08, 2006

Festivalul PLAI

Festivalul PLAI artă.muzică.multiculturalitate.
www.plai.ro

In zilele de 15-16-17 septembrie, la Muzeul Satului Banatean din Timisoara, va avea loc prima editie a Festivalului PLAI. Sunt trei zile in care timisorenii sunt asteptati sa se bucure de natura, arta, muzica si multiculturalitatea din Banat.
Festivalul este patronat de Ministerul Culturii si Cultelor si organizat de Asociatia Culturala Sunet Ambianta Timisoara, in colaborare cu Consiliul Judetean Timis, Muzeul Satului Banatean si Primaria Municipiului Timisoara.
In cele trei zile, spectatorii vor putea audia o serie de concerte, sustinute de solisti si trupe de renume pe plan national si international, pe scena de Jazz si Muzica Lumii. Printre cei care vor urca pe scena festivalului se numara Agbeko Cultural Grup, Dixi Krauser, Mircea Florian & Shukar Collective, Eldad Tarmu Chamber Jazz Ensemble.

Invitatul special al festivalului este Al di Meola, care va evolua alaturi de percutionistul Gumbi Ortiz. Al di Meola este unul dintre cei mai mari chitaristi ai zilelor noastre, detinand cele mai multe premii in materie de virtuozitate la chitara, la cele mai prestigioase concursuri in domeniu. Cu 21 de albume editate, Al di Meola este considerat unul dintre cei mai mari muzicieni contemporani de jazz instrumental. Agbeko Cultural Group este un grup format din noua percutionisti care promoveaza prin muzica lor cultura africana.

La Muzeul Satului vom avea si un spatiu de chill-out, precum si un cort de lectura. Pe langa concerte, care vor avea loc seara, vom avea si in timpul zilei o paleta larga de manifestari, care sa corespunda cerintelor fiecaruia, manifestari prin care intentionam sa promovam multiculturalitatea in randul celor care ni se vor alatura. Astfel, vor participa la festival mesteri artizani, care vor sustine workshop-uri si cursuri practice pe diferite mestesuguri. Totodata, vor fi prezenti reprezentanti ai centrelor culturale, consulatelor si organizatiilor non-guvernamentale, care isi vor promova cultura la standurile pe care le vor avea acolo. Nu va lipsi nici teatrul, la fel ca si workshop-uri si training-uri pe subiecte de comunicare interculturala si muzica, sustinute de reprezentanti si colaboratori ai unor organizatii non-guvernamentale. Muzeul Satului Banatean vor oferi tururi ale Muzeului si vor deschide subiecte de discutii pe subiectul multiculturalitatii prezente in Romania si patrimoniul reprezentat de aceste institutii.

Contact:
Andreea IAGER – coordonator proiect Tel: 0741976947; e-mail: andreea.iager@plai.ro
Amelia GALETAR – responsabil PR Tel: 0721627420; e-mail: amelia.galetar@plai.ro

Agenda PLAI festival:

15 Septembrie12.00 Deschiderea Oficială13.00 – 18.00 Activităţi pe teritoriul Muzeului:Teatrul ShadowsCortul de lectură (lansări de carte)*Cortul Francez (proiecţii de film şi activităţi pentru copii)Cortul German (bibliotecă germană şi cursuri intensive de limba germană)Cortul Romm (muzică şi dansuri, prezentări de carte în limba rommani, cursuri intensive de limba rommani)Cortul Intercultural (Workshop-uri cu tema “Dialog Intercultural”)Corturile muzicale (Workshop-uri de percuţie: Agbeko Cultural Club)Cortul African (jocuri trandiţionale africane)Tur al Muzeului Satului Bănăţean (ora 13.30, 15.00 şi 16.30)Corturile minorităţilor (ucrainieni, bulgari, unguri)

16 Septembrie
12.00 – 18.00 Activităţi pe teritoriul Muzeului:Teatrul AuoleuCortul de lectură (lansări de carte)*Cortul Francez (proiecţii de film şi activităţi pentru copii)Cortul German (bibliotecă germană şi cursuri intensive de limba germană)Cortul Romm (muzică şi dansuri, prezentări de carte în limba rommani, cursuri intensive de limba rommani)Cortul Intercultural (Workshop-uri cu tema “Dialog Intercultural”)Corturile muzicale (Workshop-uri de percuţie: Eldad Tarmu ; şi de chitară: Mircea Florian)Cortul African (jocuri trandiţionale africane)Tur al Muzeului Satului Bănăţean (ora 13.30, 15.00 şi 16.30)Corturile minorităţilor (ucrainieni, bulgari, unguri)

17 Septembrie
12.00 – 18.00 Activităţi pe teritoriul Muzeului:Teatrul ThespisCortul de lectură (lansări de carte)*Cortul Francez (proiecţii de film şi activităţi pentru copii)Cortul German (bibliotecă germană şi cursuri intensive de limba germană)Cortul Romm (muzică şi dansuri, prezentări de carte în limba rommani, cursuri intensive de limba rommani)Cortul Intercultural (Workshop-uri cu tema “Dialog Intercultural”)Corturile muzicale (Workshop-uri de percuţie: Eldad Tarmu)Cortul African (jocuri trandiţionale africane)Tur al Muzeului Satului Bănăţean (ora 13.30, 15.00 şi 16.30)Corturile minorităţilor (ucrainieni, bulgari, unguri)

CONCERTE
Vineri, 15 septembrie

18.00: Funky Train19.45: Agbeko Cultural Group21.30: Dixie Krauser Band23.00: Mircea Florian & Shukar Collective00.30: Jam Session

Sambata, 16 septembrie

18.00: Natasa Milosavljevic19.45: Blazzaj21.30: Eldad Tarmu Chamber Jazz Ensemble23.00: Al Di Meola & Gumbi Ortiz00.30: Jam Session

BILETE

Biletele se vor putea procura de la Muzeul Satului Bănăţean Timişoara începând cu ora 10 a fiecărei zile.
Preţ: 20 RON pe zi pentru zilele 1 şi 2 (vineri şi sâmbătă) … pentru a treia zi este valabil biletul din ziua 1 sau 2.

vineri, septembrie 01, 2006

Dedicatie

nu stiu sa fac dedicatii unei persoane pe care nu o cunosc.
dar as vrea sa vad din nou pentru o clipa ochii din Varanasi...

aceasta fotografie nu-mi apartine.
este furata.
plata a fost o privire.

pe strazile inguste si pline de traditie.
in Varanasi.

appendix la salata de castraveti...

....













































































































































appendix la vin rosu

Unele lucruri nu cer cuvinte.
deci...





















































































































appendix la aur alb...

Varanasi iti trezeste simturile, iti zguduie sufltetul.
Iti coloreaza amintirile.