Sa ne traiasca Sarbatorile! Sa ne traiasca cei dragi noua, cele bune din jur, gandurile calde si sperantele colorate!
*
De cateva saptamani ma macina ceva ganduri despre ceea ce noi (sau o parte din noi) denumim „cultura organizationala”.
Mai exact ma gandesc la ceea ce inseamna spiritul unei organizatii, obiceiurile, regulile, ceea ce se face si ceea ce NU se face acolo, ce da bine si ce un…
Reteta pare simpla: sumedenie de pixuri, tricouri, calendare si agende si sigla frumos vorbitoare si cu mesajul citetz scris in asa fel incat inima individualista prin excelenta sa vibreze « a grup » a apartenenzta.
"Eu"-l devine“Noi”. Noi suntem mari si frumosi, noi facem ca lucrurile sa se rostogoleasca la vale, noi miscam lumea.
Capatam oare cearcanele oglindite in cana de cafea-evident si aceea cu sigla organizatiei? Capatam oare jucaria colectivista? Titlul, pozitia, banii, statutul dar mai ales … apartenentza?Apartenentza la acel „noi” care ne diferentziaza de „ei”.
Ne diferentziaza prin obiceiuri, prin stil prin acel „way of doing”…
Capatam oare aspectele si "aerele" unui regiment?
Inregimentarea parka am simitit-o in urma cu mai mult timp… inca de pe vremea cand tastatura din caminul 15 -complex la parter imi era comoda pentru somnul de la ora 4. cu zero in fatza. De pe vremea cand dansul sincron imi facea inima sa tresare si inca de pe vremea cand „caisecaise” nu erau doar fructe…
Ce faci insa cu acea cultura care devine stil de viata? Ce faci cu acea organizatie care iti intra in sange si fara de care esti individul nimanui? Ce faci cu acei oameni care cu greu pot discuta la bere si despre altceva decat despre acel „noi” ?
Ce faci cu cei care aduc performanta organizatiei si care sunt chiar ei formatorii de cultura? sunt chiar ei reperele „culturale” ale acelei organizatii…
Daca schimb papucii si gandesc in termenii organizatiei, in termenii de „noi” ….probabil ca „agentii culturali” sunt cei care ma ajuta pe mine, pe organizatie, sa cresc, sa ma fac mare, sau tare, sau frumos!
Intrebarea este: unde se termina cultura organizationala si unde incepe „ideologizarea” ? unde incepe ideologia care iti sadeste putin cate putin in individualism (paranteza-nu vad aici si acum individualismul ca pe ceva negativ, ca pe ceva opus termenului –de kakat uneori -de „echipa”) Ideologia care iti sadeste cate ceva in propriul stil de viatza, ideologia care iti schimba putin cate putin optica in directia „the” Companiei!
Pe de alta parte nu pot sa nu recunosc ca organizatiile puternice sunt cele care au in primul rand o cultura extrem de puternica. Nu departe exemplele cu „caisele” sau altele, fie ele din detergenti, alimente, consultanta sau automobile.
Poate ca pentru cei mai multi din suratii (si suratele) noastre o cultura puternica reprezinta alternativa la individualism. Cu siguranta e mult mai linistitor sa ai impresia ca reprezinti valorile companiei, misiunea si alte cele decat umbra de viatza dintre peretii unui bloc din colentina…
Cultura ne ajuta, cultura ne creste, cultura ne indeasa, ne sadeste.
„Culturali din toate tarile, uni….”
Sa ne intelegem! Nu resping idea de cultura organizationala. Ea oricum exista ca vrem sau nu. Poate doar acolo unde este o singura persoana intr-o organizatie nu exista cultura organizationala, ci „cultura persoanala”.
Mai departe! Nu resping idea de cultura organizationala „dirijata” si nu doar lasata la voia marilor sperante!
Resping insa ideologizarea! Resping inregimentarea! resping ceea ce e puternic versus individualism-ul. resping inghitzirea setului de valori personale, blabla, etc.
Pai daca e asa de simplu, zic eu macinat de sarmalele de Craciun :) -pai hai sa vedem daca nu cumva trierea se face la recrutare...
Cu alte cuvinte, luam din „masa” ceea ce pare a fi apropiat de setul de jucarii din cultura organizationala de la „noi”.
Daca luam din „masa” oameni „puternici” relativ diferiti de „noi” atunci apare conflictul … si sa-l vad eu pe ala care spune cu mana pe inima care cultura e mai buna :) !!!
Deci!
Solutia! Luam capete si suflete „goale” (nu ma refer la ceva dobitoci, ci la oameni extrem de inteligenti!) punem artileria de cultura la treaba si avem agentii schimbarii pregatiti!!! Inregimentati, culturalizati, ideologizati- gata sa schimbe lumea!
Suna cunoscut?
Totul bine si frumos!
Pana cand acel agent cultural isi pierde identitatea sa. Sau, mai bine zis, identitatea sa DEVINE identitatea „noastra”! Cu sarmalele in gat si vinul rosu inca clipocind in sange, raman sa ma gandesc in noaptea de revelion la un lucrusor:
Cultura organizationala vs. ideologizare & inregimentare!
Sa traim frumos si pozitiv! La multi ani!
Semnat:
Tociintrunaccesdegandithaoticdespreculturaorganizationala.
*
De cateva saptamani ma macina ceva ganduri despre ceea ce noi (sau o parte din noi) denumim „cultura organizationala”.
Mai exact ma gandesc la ceea ce inseamna spiritul unei organizatii, obiceiurile, regulile, ceea ce se face si ceea ce NU se face acolo, ce da bine si ce un…
Reteta pare simpla: sumedenie de pixuri, tricouri, calendare si agende si sigla frumos vorbitoare si cu mesajul citetz scris in asa fel incat inima individualista prin excelenta sa vibreze « a grup » a apartenenzta.
"Eu"-l devine“Noi”. Noi suntem mari si frumosi, noi facem ca lucrurile sa se rostogoleasca la vale, noi miscam lumea.
Capatam oare cearcanele oglindite in cana de cafea-evident si aceea cu sigla organizatiei? Capatam oare jucaria colectivista? Titlul, pozitia, banii, statutul dar mai ales … apartenentza?Apartenentza la acel „noi” care ne diferentziaza de „ei”.
Ne diferentziaza prin obiceiuri, prin stil prin acel „way of doing”…
Capatam oare aspectele si "aerele" unui regiment?
Inregimentarea parka am simitit-o in urma cu mai mult timp… inca de pe vremea cand tastatura din caminul 15 -complex la parter imi era comoda pentru somnul de la ora 4. cu zero in fatza. De pe vremea cand dansul sincron imi facea inima sa tresare si inca de pe vremea cand „caisecaise” nu erau doar fructe…
Ce faci insa cu acea cultura care devine stil de viata? Ce faci cu acea organizatie care iti intra in sange si fara de care esti individul nimanui? Ce faci cu acei oameni care cu greu pot discuta la bere si despre altceva decat despre acel „noi” ?
Ce faci cu cei care aduc performanta organizatiei si care sunt chiar ei formatorii de cultura? sunt chiar ei reperele „culturale” ale acelei organizatii…
Daca schimb papucii si gandesc in termenii organizatiei, in termenii de „noi” ….probabil ca „agentii culturali” sunt cei care ma ajuta pe mine, pe organizatie, sa cresc, sa ma fac mare, sau tare, sau frumos!
Intrebarea este: unde se termina cultura organizationala si unde incepe „ideologizarea” ? unde incepe ideologia care iti sadeste putin cate putin in individualism (paranteza-nu vad aici si acum individualismul ca pe ceva negativ, ca pe ceva opus termenului –de kakat uneori -de „echipa”) Ideologia care iti sadeste cate ceva in propriul stil de viatza, ideologia care iti schimba putin cate putin optica in directia „the” Companiei!
Pe de alta parte nu pot sa nu recunosc ca organizatiile puternice sunt cele care au in primul rand o cultura extrem de puternica. Nu departe exemplele cu „caisele” sau altele, fie ele din detergenti, alimente, consultanta sau automobile.
Poate ca pentru cei mai multi din suratii (si suratele) noastre o cultura puternica reprezinta alternativa la individualism. Cu siguranta e mult mai linistitor sa ai impresia ca reprezinti valorile companiei, misiunea si alte cele decat umbra de viatza dintre peretii unui bloc din colentina…
Cultura ne ajuta, cultura ne creste, cultura ne indeasa, ne sadeste.
„Culturali din toate tarile, uni….”
Sa ne intelegem! Nu resping idea de cultura organizationala. Ea oricum exista ca vrem sau nu. Poate doar acolo unde este o singura persoana intr-o organizatie nu exista cultura organizationala, ci „cultura persoanala”.
Mai departe! Nu resping idea de cultura organizationala „dirijata” si nu doar lasata la voia marilor sperante!
Resping insa ideologizarea! Resping inregimentarea! resping ceea ce e puternic versus individualism-ul. resping inghitzirea setului de valori personale, blabla, etc.
Pai daca e asa de simplu, zic eu macinat de sarmalele de Craciun :) -pai hai sa vedem daca nu cumva trierea se face la recrutare...
Cu alte cuvinte, luam din „masa” ceea ce pare a fi apropiat de setul de jucarii din cultura organizationala de la „noi”.
Daca luam din „masa” oameni „puternici” relativ diferiti de „noi” atunci apare conflictul … si sa-l vad eu pe ala care spune cu mana pe inima care cultura e mai buna :) !!!
Deci!
Solutia! Luam capete si suflete „goale” (nu ma refer la ceva dobitoci, ci la oameni extrem de inteligenti!) punem artileria de cultura la treaba si avem agentii schimbarii pregatiti!!! Inregimentati, culturalizati, ideologizati- gata sa schimbe lumea!
Suna cunoscut?
Totul bine si frumos!
Pana cand acel agent cultural isi pierde identitatea sa. Sau, mai bine zis, identitatea sa DEVINE identitatea „noastra”! Cu sarmalele in gat si vinul rosu inca clipocind in sange, raman sa ma gandesc in noaptea de revelion la un lucrusor:
Cultura organizationala vs. ideologizare & inregimentare!
Sa traim frumos si pozitiv! La multi ani!
Semnat:
Tociintrunaccesdegandithaoticdespreculturaorganizationala.
3 comentarii:
Cultura organizationala...parerea mea este ca de multe ori de atata "noi" ajungem sa nu mai putem sau sa nu mai indraznim sa spunem EU! eu vreau, mie imi place, eu imi doresc, pe mine ma intereseaza! eu cred in fericire, eu cred in oameni si in ceea ce fac ei cu pasiune, etc, etc.
mie imi este dor de lideri adevarati, care au intelepciunea de a recunoaste cand gresesc, de a invata din greseli, de a intelege si accepta atat oamenii cat si situatiile, care au o mare capacitate de invatare, decenta si bunul simt de a-i lasa si sprijini pe ceilalti sa creasca si sa se dezvolte, acei oameni onesti, puternici si curajosi care inteleg diversitatea si o accepta.
si mai ales nu se ascund dupa termenul de "noi" pentru ca au un contur personal frumos si elegant marcat, sunt oameni si inteleg intr-un mod firesc nevoile celor de langa ei. in lumea agitata a zilelor noastre in care puterea manifestata sub toate formele ei, a devenit o obsesie, ei raman niste dinozauri pasionali care si-au gasit locul lor sub soare, chiar daca nu mai sunt atat de multi.
si tema mea de gandire in cazul organizatiilor - cu soldatei aliniati regulamentar, condusi de cate un caporal sau mai multi, care asigura un somn linistit generalilor - este notiunea de team building. dupa parerea mea, o parada de sfarsit de an, un banchet pompos impachetat unde "bugetul" ramas trebuie consumat precum pe vremurile comuniste nu demult apuse, pentru ca altfel...banii trebuie returnati si anul viitor poate nu se mai primesc. si la acel "party", managementul ofera angajatilor distractie la comanda, pe banii firmei, ii silesc sa socializeze, si cel mai trist este ca a devenit o modalitate de "spalare a pacatelor" din timpul anului, toate sub umbrela lui "sa construim echipa sau sa consolidam echipa". echipa? cred ca aceasta notiune intr-un asemenea context unora dintre noi le lipseste cu desavarsire...eu una nu il am.
sa fiu un lup singuratic? o individualista?
Draga lup de stepa,
bag de seama ca avem opinii apropiate:)
Recent, dupa sarmale si mult vinsibere am constatat ca povestea culturii organizationale poate avea si ea un "happy end".
Pentru asta musai de avut la tolba oameni deschisi la minte si la suflet cu care tocmai subiectul contrastelor si al opniilor diferite sa poata fi dezbatut.
si apoi mi-a mai venit in cap o idee mai veche care imi macina sarmalele prin 2001-2002...
dorinta si silinta de a nu "activa" intr-o organizatie cu "artificialisme", adica acele lucruri care se fac pentru ca trebuie sa se faca, dar pe care mai toata lumea le considera "artificiale"
Daca m-as juca cu termenii as spune ca ideologizarea are si o varianta mai ortodoxa, mai umana adica arficialismul, varianta de ideologizare pe care cea mai mare parte a oamenilor o recunosc ca fiind ideologizare, dar cu toate astea o ... sustin, mai cu voie, mai fara voie.
Din fericire, nu cred ca am fost in organizatii in care ideologizarea sau artificialismul ar fi avut teren fertil! sau cel putin asa sper...
cred ca un indicator de "sanatate" al unei culturi organizationale este modul in care cultura respectiva ajuta la obtinerea rezultatelor bune in organizatia respectiva, dar -in acelasi timp- permite schimbarile, permite flexibilitatea dezbaterilor din interiorul sau. permite suculentza micilor "certuri" despre cum facem "noi" si despre cum fac "eu".
zis.
la cale si la vale.
annoubunsienormdepozitiv!
cele bune!
Toci.
BUNAZiua,
Eu sunt un baiat dela tara, de aici de la noi, care ne-a bagat internet acu doua saptamani la iei acasa tanti Miti si nenea Petru. deci e mai multe interneturi din-astea, vreo zece, care ne jucam pa ele cand ne adunam mai multi. Si ma gandeam asa cand am citit blocu d-lui Toci ca si noi in felul asta suntem tot niste noi ca voi. Si dupa aia mergem tot asa la birt si pe urma la disco.
dar adevarul e ca la ce ati zis voi, cu noi si cu eu si c-o fi si-o pati, e ca sunteti fraieri.
ma scuzati ca va zic asa,dar vorbesc in termenii nostri, a lu trupa noastra, ca si voi vorbiti in termenii vostri.
deci vreau sa zic ca, mersi, capitalistii estia imperialisti la care lucrati voi au tot interesu sa va bage in cap prostiile astea cu (Doamne ia-ma ca nu mai stiu cum ati zis) "noi", ca sa va curga mucii toata ziua in firmele lor si sa le faceti lor bani.
si pe de alta parte Occidentu se vaita de faptul ca se destrama familiile, ca nu se mai insoara oamenii si etc. pai normal, ca stati toata ziua in firme sa socializati si sa va curvasariti si sa va inhaitati cu antihristii astia deimperialisti capitalisti.
io atat am vrut sa va zic, ca tot m-ati intrebat, care ma scuzati acum ca ma duc cu trupa la bere.
jos colectivizarea si comuna imperialist internationalista!
Soarecilor!
Trimiteți un comentariu