Seara de HR @ roPot

RomaniaPozitiva la Radio Lynx

La mulţi ani de Anul Nou! Să ne fie anul frumos şi productiv! Şi să ne bucurăm de ceea ce avem bine în jurul nostru!

Cei mai mulţi dintre noi la început de an ne gândim la ceea ce a fost bun în anul ce-a trecut, dar mai ales la ceea ce ne propunem pentru viitor! Şi noi, acum, la început de an, am fost invitaţi să povestim despre veştile bune din 2009, dar şi despre planurile noastre pentru 2010! RomaniaPozitiva a fost în studiourile Radio Lynx în data de 4 ianuarie 2010 la emisiunea lui Mihail Muşat cu Lume Bună. Mulţumim Mihail şi Radio Lynx pentru invitaţie!

Iată şi prezentarea emisiunii chiar de pe site-ul postului de radio.

“Am auzit cu toţii de “Ştirile de la ora 5″ şi mulţi dintre noi ne-am şi săturat de ele. Dar, cu toate astea, avem alternative? Şi, mai mult de atât, dacă ar exista emisiuni doar pentru ştiri de bine, ar avea de unde să culeagă suficiente date? În această ediţie a emisiunii “Lume Bună” nu vom afla dacă se poate face o emisiune TV, ci cum se poate susţine cel puţin un site ce promovează lucrurile bune din România. Invitatul în această emisiune este Florin Ghindă, un trainer, care s-a decis să lanseze RomaniaPozitiva.ro.”

Pentru a asculta emisiunea înregistrată, te rugăm să accesezi acest link!
Să auzim de bine!

RomaniaPozitiva, ianuarie 2010

Dreptul la cuvant cu Bianca Sarbu

(CU)DREPTUL LA CUVANT* este un “serial” de articole scrise cu şi despre România. Simplu, direct şi cinstit. Dacă pe parcurs apare şi puţin umor nu ne supărăm deloc:) Pentru ediţia curentă a acestui serial avem plăcerea şi onoarea să o avem ca invitată pe Bianca SARBU, Delegat de Tineret al României la ONU 2009/ 2010!

La citire plăcută!

Noiembrie 2009
RomaniaPozitiva

CATEVA GÂNDURI DESPRE CE ESTE, DESPRE CE AM DORI SĂ FIE…

Bianca SARBU, noiembrie 2009, Delegat de Tineret al Romaniei la ONU 2009/ 2010

„Privita din exterior, Romania pare a fi in pragul colapsului – politic si economic. Ziarele din strainatate si site-urile de stiri relateaza despre situatia critica a Romaniei pe un ton acid si uneori usor defaimator. Mesajul general al mass-mediei este faptul ca Romania post-comunista trece printr-o criza politica si economica de proportii insurmontabile.

Imaginea e trista si cuvintele devin dureroase pentru un roman care crede in potentialul tarii sale, intr-o Romanie pozitiva, intr-o Romanie care (din nefericire) nu este, dar ar putea sa devina. In ultimele zile m-a framantat mai mult decat oricand cautarea unei solutii, gasirea unei sclipiri, identificarea unei cai de iesire din impasul actual. Nu o numesc dilema, pentru ca ar insemna ca nu mai exista scapare…

Lucrand pe un proiect de cercetare in Elvetia de cateva saptamani, experimentez o alta realitate fata de ce as trai actualmente in Romania – civilizatie, rigoare, buna-stare, perfectiune. Totul pare bine plasat in matca sa, iar elvetianul de rand considera aceasta situatie – o stare de fapt („default mode”). Fara constrangeri de natura logistica, financiara, materiala, tanarul de rand nu resimte nevoia de a se zbate, de a schimba, de a modela, de a transforma. Mediul e optim, insa in mod paradoxal – demotivant. Desi nu se stie, nivelul de pregatire academica a elvetienilor ramane, in general, unul mediu. Domeniul universitar / post-universitar „musteste” de studenti si cercetatori straini, sectorul serviciilor este unul preponderent international. In mod surprinzator, economia Elvetiei este in realitate sustinuta de emigranti cu o inalta calificare si expertiza.

Explicatia e insa una de bun-simt. Avand totul si uneori chiar mai mult decat si-ar putea dori, tanarul elvetian si in general, cetateanul elvetian nu resimte imboldul de actiune. In plus, perfectiunea si rigoarea ce il impresoara ii restrictioneaza in mod inerent spatiul de miscare.

In Romania, in schimb, exista tocmai acest spatiu de miscare, exista nevoia de a crea, de a schimba, de a transforma pentru a ameliora mediul, pentru a avansa, pentru a prospera ca urmare a incertitudinii generale, a lipsei de norme si legi bine definite, a inexistentei unei strategii economice clare, a unei viziuni politice etc.

Un vechi proverb din vremea lui Bruegel (1525-1569) arata faptul ca “A man must stoop low if he wishes to get through the world” care, in interpretarea lui Timothy Foote (1971), nu presupune supunere, cat adaptare la si remodelare a conditiilor externe. Tocmai acest spatiu de miscare, de remodelare, de transformare emergent intr-o Romanie aflata la rascruce trebuie vazut ca o suma de oportunitati, de sanse care se cer valorificate. In contextul actual, acesta poate fi samburele de pozitivism care insoteste Romania…

Continuarea aici.

Relaxare, grija, modestie = excelenta!

Joi seara am fost la un concert excepţional, marca Nicu Alifantis! Recunosc ca nu eram foarte încântat să plec de acasă, afară prefirugându-se o noapte de toamnă rece în toată "splendoarea".

Cu canonelul la buzunar (şi-a câştigat un loc permanent în "poşetuţa" mea de stradă) purced spre o cârciumă nou deschisă pe uliţele capitalei.

Mă rog, cârciuma nu e chiar cârciumă, ci este un loc chiar foarte frumos aranjat şi dichisit cu mult bun gust, iar uliţa... Uliţa este chiar Calea Victoriei! Locul se numeşte Tribute şi îl recomand în special pentru evenimentele live. Preţurile sunt cam pipărate pentru unii oameni ceva mai zgârciţi ca mine...

Revin la maestrul Alifantis. Pe lângă acordurile ştiute de întreaga audienţa, m-am bucurat nespus de mult să văd un artist complet. Împlinit. Şi mai ale relaxat.
Relaxarea cu care Nicu Alifantis cântă este senzaţională! Să ne înţelegem! nu e vorba de relaxarealene. sau de vreo lipsă de chef soră cu plafonarea! Nu! Este vorba de o relaxare a maestrului care ştie ce face. O relaxare îmbinată totuşi cu grija faţă de chitară, faţă de melodie, faţă de public. Şi muuuuuuultă modestie! Modestia este poate calitatea cea mai importantă care alături de grijă şi relaxare fac dintr-un concert marca Nicu Alifantis o experienţă excelentă!

Experienţa de a cânta (cu public, nu singur în baie sâmbătă seara) o asemăn destul de mult cu experienţa de training. Iar concluzia mea este simplă: de vrei să faci un concert minunat trebuie să pui artă, măiestrie, grijă pentru ce faci şi o relaxare sănătoasă. Dar o relaxare a printre ale cărui rânduri să poţi să citeşti plăcerea maestrului pentru ceea ce face!

La bună cântare!

Poveste ceva mai veche ...

"De ceva vreme adun asiduu urme de știri pozitive despre noi, despre țărișoara noastră, despre lucrurile bune care se întâmplă în jurul nostru și cu noi. Citesc o mulțime de ziare online, vorbesc cu oameni, scriu e-mailuri, îmi aduc la disperare prietenii! E drept, sunt câțiva prieteni cu care împărtășesc acest, să-i spunem „hobby” comun și am deseori senzația că, energetic, ne hrănim unii pe ceilalți.

Văd și eu, însă ca fiecare dintre noi, că lucrurile nu merg tocmai roz în jurul nostru. Lucrurile nu sunt tocmai roz, fie că este vorba despre economie, criză, afaceri, viață publică sau - să nu mai vorbim - de politică sau administrație. Observ, evident, marea de greve, valurile de agresivitate, mugetul de nepăsare, țipetele de nonvaloare, negativismul adus la rang de campanie publică.

Văd și eu cum ne hrănim din mizeriile din jurul nostru, chiar căutând hidosul, urâtul, murdarul, convingându-ne probabil în - *orgoliul nostru - că și la alții se întâmplă răutăți, nu doar la noi…"

RomaniaPozitiva.ro

Cand trainingul nu este util

It is not enough! (sau când trainingul nu este util)

"Trainingul nu este util dacă nu ai cei 7 ani de acasă!

Trainingul nu te ajută la nimic dacă nu ai bunul simţ al meseriei tale.

Şcoala nu-ţi plăteşte absenţele. Nici poliţele de mojicie.

Trainingul nu îngraşă ştimnoice în ajun.

Educaţia rapidă te face Făt Frumos peste noapte. Doar în Matrix.

Managementul nu se învaţă pe oameni. Sau?

Trainingul nu te dezvoltă mai mult decât te ţine pe tine capul.

Coachingul nu inventează emoţii care nu există.

Trainingul nu este sursa tuturor soluţiilor."

Articolul complet este pe Trainer's Corner

Coaching-ul ca proces de dezvoltare

Coaching-ul ca proces de dezvoltare prin modul specific de gândire

(articol scris de Irina Miu)

"Abstract: Creşterea constantă în importanţa capitalului uman a dus la un flux mare de investiţii în dezvoltarea personală şi profesională. Una dintre ariile care câştigă din ce în ce mai multă credibilitate şi renume este coaching-ul, chiar dacă în acest moment se află în procesul de consolidare ca o abordare de sine stătătoare. În acest articol, printr-un studiu bibliografic, vom identifica caracteristici specifice asociate cu modul de gândire folosit în coaching. Printre cele mai frecvente caracteristici necesare atât la coach, cât şi la clienţi putem aminti: depăşirea limitelor, atitudine proactivă cu privire la schimbare, egalitate, dorinţa constantă de a învăţa şi orientarea spre viitor."

Continuarea pe formare.info

Topul celor mai mari cinci jucatori din piata de training

"Codecs este singura compania din topul celor mai mari jucatori de profil care a inregistrat un declin al afacerilor in 2009, comparativ cu 2008.

Potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finante, compania a inregistrat un profit de doar 48.000, in scadere cu 92,6% fata de 2007.

Compania a fost nevoita sa-si reduca personalul cu circa 40% de la inceputul acestui an, pe fondul dificultatilor financiare cu care se confrunta.

Codecs are de recuperat 0,66 milioane de euro reprezentand restante de plata ale clientilor, fiind la randul ei datoare cu 0,71 milioane de euro catre diversi furnizori.

Pe locul al doilea in topul jucatorilor din training se afla furnizorul Ascendis, prezent pe piata locala cu doua firme, Ascendis Consulting si Ascendis Experiential, cu o cifra de afaceri cumulata de 4,1 milioane de euro, in crestere cu 64% fata de anul precendent.

Totodata, profitul net al celor doua firme a fost de 1,25 milioane de euro in 2008 , comparativ cu 0,75 milioane de euro in 2007.

Pe a treia pozitie in top, la mare distanta de primii doi jucatori, se situeaza TMI Romania, subsidiara locala a companiei daneze TMI. In Romania, TMI a patruns in 1999, datorita lui Octavian Pantis, unul din cei mai apreciati traineri de pe piata locala."

Continuarea pe wall-street.ro

„Despre cum sa-mi fac datoria” (articol)

„Despre cum să-mi fac datoria”

(Articol scris de Alin Nica, cel mai tânăr primar din România în 2004)

„În ultimii cinci ani am avut ocazia sa vizitez peste 25 de ţări de pe patru continente şi nu ştiu cum se făcea că întotdeauna abia aşteptam să mă întorc acasă. Am văzut locuri, lucruri, oameni deosebiţi şi vrând, nevrând făceam comparaţie cu ceea ce avem sau am putea avea în România. Mereu veneam încărcat şi motivat să schimb, să îmbunătăţesc lucrurile în ţara mea, în viaţa mea, în domeniul în care îmi desfăşor activitatea mânat de ambiţia că şi la noi se poate şi în mare parte am reuşit.

Ceea ce m-a făcut să mă întorc este tocmai provocarea de a te lupta cu mentalităţi învechite, cu hăţişuri birocratice ori inechităţi motivate politic şi în ciuda tuturor acestor piedici obiective, ori de cele mai multe ori subiective, să răzbeşti şi să ai satisfacţia că ai reuşit să arăţi tuturor că se poate.

România a fost obişnuită să construiască făcând faţă celor mai grele condiţii, fie ele istorice ori politice.

Întotdeauna lucrurile făcute prea uşor se strică sau trec la fel de lesne. De aceea un lucru realizat cu trudă şi cu greutăţi este mai bine preţuit şi este mult mai valoros pentru că este cimentat de istoria facerii."

Continuarea pe RomaniaPozitiva

Quo vadis? (articol Cosmin Alexandru)

"Am făcut o pauză de scris pentru că mă macină sentimente contradictorii. Am petrecut două săptămâni minunate pe Riviera franceză şi în Provence, apoi am fost un weekend la Londra, la concertul U2, şi între timp, unul dintre cei mai buni prieteni şi mentori, Adrian Stanciu, a plecat din România. A postat şi un articol foarte frumos despre gestul lui pe blog.

Luna care a trecut mi-a dat foarte mult de gândit despre locul meu în ţara asta şi despre locul ei în mine. Nu mai ieşisem din România de la începutul anului şi mi se părea că aici totul merge din ce în ce mai rău din cauza crizei. Că mulţi oameni se urâţesc din pricina ei.

În Franţa şi în Anglia, oamenii nu s-au urâţit. În Franţa, bunul gust, civilizaţia spaţiului public şi vocaţia ospitalităţii persistă. În Anglia, amabilitatea fără egal, organizarea perfectă şi bucuria diversităţii sunt la ele acasă la fel ca întotdeauna."

Continuarea pe blogul lui Cosmin Alexandru.

Topul indicatorilor macroeconomici ai Romaniei

"Economia Romaniei traverseaza o recesiune severa, pe fondul crizei globale si, desi in alte state au inceput sa apara usoare semne de revenire, la noi se inregistreaza o continua inrautatire. Wall-Street va prezinta, prin intermediul unui top al celor mai importanti 12 indicatori macroeconomici, cum arata radiografia economiei romanesti la finalul primului semestru din 2009."

Importuri – 17,9 miliarde euro (-36,6%)

Continuarea pe wall-street.ro

Supravietuim sau construim? (articol Mihail Musat)

"Ne întrebăm zi de zi cum se face că orice sistem politic sau orice partid este la guvernare, lucrurile nu par să meargă bine…de aproape 20 de ani. Ne minunăm cum, pe zi ce trece, educaţia oferită de şcoli şi facultăţi, nu mai reprezintă o formă de pregătire care să asigure un loc de muncă tinerilor absolvenţi.

Auzim despre criză (TV, Radio, Presa scrisă şi toţi cei din jur) şi cum totul merge din ce în ce mai prost, însă pe zi ce trece mai apare câte un restaurant sau bar a cărui terasă este plină de oameni. Ne uităm în jur şi vedem că, deşi oamenii au salarii din ce în ce mai mari, din ce în ce mai mulţi au maşini, se îmbracă din ce în ce mai bine, totuşi fericirea de pe chipurile lor lipseşte aproape cu desăvârşire.

Simţim, în mare majoritate a locurilor în care mergem şi oamenii cu care interacţionăm, că deşi putem să comunicăm din ce în ce mai uşor în ziua de azi (telefoane mobile, internet, video conferinţe), că lumea se înţelege din ce în ce mai greu şi că parcă mai totul este dominat de lipsa de încredere."

RomaniaPozitiva.ro pentru continuarea articolului.

Coachingul, crestere de 15-25%

In ciuda recesiunii, in Romania exista mai multe sectoare care au inregistrat o cadenta de crestere in primul semestru din 2009, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut. Wall-Street a analizat cele mai importante industrii din mediul de business autohton identificand sase piete cu un avans raportat in primele sase luni din acest an.

Recesiunea economica a impulsionat afacerilor furnizorilor de coaching in primul semestru, specialistii din domeniu inregistrand o crestere de 15-25% a veniturilor comparativ cu perioada similara a anului trecut.

“Din intalnirile pe care le-am avut cu diversi specialisti in coaching, a reiesit ca businessurile lor au inregistrat o crestere de circa 15% in primul semestru, fata aceeasi perioada din 2008. Situatia economica generala a favorizat cresterea cererii pentru coaching, pentru ca managerii trebuie sa faca fata mai multor probleme, pe care incearca sa le rezolve apeland la un specialist”, spune Horea Murgu, fost presedinte al Asociatiei Romane de Coaching.

Continuarea pe wall-street.ro

Portret de trainer – Dan-Dragoş Joldeş

Cum ai descoperit trainingul? Cum ai ajuns să fii trainer?

"Nu a fost un ideal („ …cu mustaţă”) / un scop în viaţă, un obiectiv. S-a întâmplat. Era prin 1994…

Eram implicat, de prin ’91‚ în conducerea unei organizaţii neguvernamentale care se ocupa (ca şi acum) de educaţie civică şi promovarea drepturilor omului. Eu voluntar, lucrând împreună cu alţi voluntari, efervescenţa şi speranţele (de mai bine, mai bun şi mai frumos) momentului, oportunitatea („prietenii ştiu de ce”) de a putea participa la un program de Trainer of Trainers (există şi acum, după reţeta originală), experienţial, pentru adulţi (la copii nu merge – am încercat mai apoi). Am plecat acolo circumspect (în facultate evitasem cursurile de pedagogie – preferam planşeta de proiectare catedrei la care erai ca un gramofon). După prima fază am descoperit că are ceva interesant programul ăla. După a doua fază am fost „puţin luat”. După a treia fază am descoperit că îmi place ce mi se dezvăluia acolo, altfel decât îmi imaginasem vreodată şi că şi pot să fac acele „lucruri”. După a patra fază am descoperit că mai am încă multe de învăţat. Nu puteam s-o fac decât… căutând să fiu trainer (Formator acum) şi să mă bucur de lucrul în echipă (Sisif a fost singur). Încerc! O să reuşesc?"

Continuarea pe formare.info

Portret de trainer – Răzvan Ogîrcin

Articolul complet este pe formare.info

Cum ai descoperit trainingul? Cum ai ajuns să fii trainer?

R.O. „Fiind băiet, păduri cutreieram…” Rectific, fiind student, organizaţii cutreieram… Una s-a numit AIESEC. Pe asta chiar am înfiinţat-o, împreună cu un prieten foarte bun (a ajuns trainer şi el, săracu’), prin 1991. În aceasta organizaţie fiind, am fost paraşutat într-o conferinţă internaţională, prin Austria parcă, la o temă care se chema… Train the trainers. Habar n-aveam ce înseamnă, cred că mă aşteptam la o experienţă sportivă. Dar experienţa a fost de altă natură şi a fost fascinantă. Aşa că am început să fac training fiind student, colegilor mei. Apoi am devenit un fel de antreprenor, am dezvoltat o companie şi nu am rezistat tentaţiei de a dezvolta şi un departament de training în companie, atunci când s-a ivit oportunitatea şi am prins curaj. Şi uite aşa….au trecut 18 ani !!!!! Acum sunt un….trainer bătrân, bătrân !

De unde/cum ai învăţat cele mai multe lucruri despre training (indiferent că e un mentor, un trainer, o carte, un forum etc.)?

R.O. Nu ai spaţiu aici, ca să enumăr toate experienţele pozitive prin care am trecut. Câţiva traineri de excepţie din AIESEC, nici nu le mai ştiu numele. Colegi de la AIMS cu care am pornit împreună departamentul de training şi de la care am „furat” multe (vorba vine „furat”, că ei au fost generoşi şi mi le-au dăruit) cum este Marius Bălăşoiu. Un Master Trainer de excepţie de la Dale Carnegie, care m-a licenţiat pentru programele Carnegie şi care se numeşte David Green. Am avut bucuria să fiu prezent în sală la câteva traininguri cu Adrian Stanciu şi am umplut câteva caiete. Mai sus m-am referit strict la experienţa de trainer, dar am învăţat multe alte lucruri, de la mulţi alţi oameni despre management, comportamente, filozofie de viaţă. Aici pot numi în primul rând persoana care m-a „lansat la apa” şi cu care fac business împreună de peste 15 ani, Micki Perianu de la AIMS. Mă opresc că iţi epuizez spaţiul.

Ce iubeşti cel mai mult la meseria asta?

R.O. Faptul că am ocazia să învăţ de la participanţi. Faptul că, uneori, pot influenta convingerile unor oameni şi că pot contribui la dezvoltarea lor. Faptul că fac schimb de energie pozitivă cu o sală în care găseşti frecvent oameni curioşi, deschişi la minte şi la suflet.

Ce îţi place cel mai puţin?

R.O. Că nu sunt întotdeauna suficient de eficace în confruntarea dură (care apare uneori în sala de training) cu autosuficienţa, cu blazarea, cu sarcasmul, „băşcălia” tradiţională, atoateştiutoare, cu ignoranţa şi cinismul aferent ei, uneori.

Continuarea AICI.

Criza de personal calificat

Criza de personal calificat va creste castigurile firmelor de training inca 10 ani
Adina Vidroiu, 4 Decembrie 2007

Piata romaneasca de training isi va mentine trendul ascendent si in urmatorii 10 ani, pe fondul unei lipse de personal calificat mai puternica si a dorintei mai mari a companiilor de a avea angajati cat mai competenti.
Astfel, dorinta investitorilor straini de a patrunde pe piete care se afla in plina dezvoltare a condus la o crestere a numarului de locuri de munca, dar si la o cerere din ce in ce mai acuta de personal calificat. Cresterea economica sustinuta a permis accesul angajatilor romani la functii de top management, pentru care de cele mai multe ori nu detin calificarile necesare. In acest fel, piata de training din Romania, dar si din tarile est europene, va continua sa se dezvolte si sa se consolideze intr-un ritm constant, spun specialistii Assesment Systems, companie de cercetare si consultanta in domeniul resurselor umane.

„Ritmul de crestere pe piata de training din Europa de Est este mult mai ridicat in comparatie cu tarile din vest care au deja o economie stabila”, a declarat pentru Wall Street Rostislav Benak, managing director Assesment Systems. Benak apreciaza ca, desi perioada de acomodare a unei companii nou intrate pe o piata a unei tari aflata in tranzitie este mai mare decat in cazul statelor cu o economie stabila, castigurile obtinute intr-un timp mai scurt sunt net superioare celor din tarile dezvoltate.

Coborarea standardelor si a procedurilor care reglementeaza anumite domenii pe deoparte, si absenta unor organisme de control pe de alta parte, determina companiile sa accepte sa plateasca un pret mai mare pentru servicii sub nivelul celor din tarile din vest, servicii care nu ar supravietui in conditii de competitivitate ridicata, a adaugat Rostislav Benak.

Astfel, preocuparea pentru dezvoltarea si managementul talentelor si liderilor este o chestiune la ordinea zilei in piata actuala si in mediul de business romanesc. Tot mai multe companii gasesc investitia in oamenii lor ca fiind una cheie si de mare impact pe termen lung. „Diferentiatorul intre un business de succes pe termen lung se leaga fara doar si poate de oamenii sai. De aceea evaluarea si dezvoltarea acestora devine o chestiune prioritara”, sustine Madalina Didea, Managing Partner, Hart Human Resource Consulting.

Evaluarea personalitatii, a zonelor de risc comportamental in situatii de stress si presiune, precum si a valorilor individuale devin elemente extrem de utile in arii precum selectia, dezvoltarea, coaching-ul, managementul carierei, ce au ca finalitate imbunatatirea performantelor in zona de talente si leadership.

Pe piata locala, instrumentele utilizate pentru evaluarea si dezvoltarea la nivel individual a liderilor se regasesc in programul de evaluare Hogan, implementat de furnizorul de servicii de consultanta in resurse umane Assesment Systems prin intermediul companiei Hart Human Resources Consulting.

Costurile pentru aplicarea unui astfel de program variaza foarte mult in functie de serviciile aditionale adaugate aplicarii evaluarilor Hogan.

Evaluarile Hogan, fara a include nici un serviciu aditional pornesc de la 100 de euro pana la 300 de euro, in functie de target grup si de volumul de evaluari pe care isi propune o companie client sa il achizitioneze. Programele de selectie si on boarding la nivel managerial au o durata de maxim o zi, in timp ce programle pentru dezvoltarea manageriala individuala pot dura de la 1 luna, la 6 luni.

Sistemul Hogan Assessment ofera posibilitatea de a evalua potentialul uman dintr-o pluri-perspectiva: personalitatea si imapctul asupra jobului, valorile si motivatiile individuale cat si compatibilitatea cu cultura organizatioala si setul de comportamente accentuate ce pot aparea in situatii de stres si care pot conduce la esec profesional.

sursa:
http://www.wall-street.ro/articol/Careers/35899