vineri, martie 30, 2007

India



30 of March 2006.

1 year ago...

Randurile de mai jos despre India le-am scris acum cateva luni.

Desi au trecut multe beri de atunci, multe strazi de Bucuresti, multi oameni noi, multe clipe intr-o cana de cafea, senzatia despre India este parca si mai prezenta...

2007, September 12 (Romania, Indian restaurant)

Dal fry, cheese naan and lassi, please! Sweet lassi, please!

Thank you!... yes, one year ago...yes, India...

*

I still remember a lot of incredible things about India. A country full of colors & flavors, beautiful & amazing contradictory places. I still have in my mind the taste of masala and the "Gangster" movie song...I still feel the monsoon, I still feel the rains. My eyes are still burning in the green valleys of Matheran. I still have in my soul the wind from the Rajasthan desert. I still have the bright Gange river in my mind and Varanasi keep telling me stories about the old Indian culture. I still remember of Maxima. Mumbai Maxima....

But maybe the most important, I still remember the tumultuous but positive way of Indian life; with people and smiles on the streets...Yes, I still remember the beginning of my story in India when I did not know why sometimes the things were moving too slow, why it was hard to receive the real answer/feedback and not just a friendly smile....

But now I know that those people have great confidence in their future! They have strong companies and strong leaders with interesting principles about business & life. They have strong believes and strong culture.

They have soul.

*

2006, August 24 (cyber café, Hateg, Romania)

For all of these... thank you! Thank you for being part of my story in India! Specials thanks to AIESEC India & Romania!I'm really proud that I was part of India for 5 months!

joi, martie 01, 2007

Managementul timpului-appendix la 1 martie

Managementul timpului la romani

Florin Enache, Senior Consultant, TMI Romania]
http://www.cariereonline.ro/index.php?m=article&article_id=1128

"Exista "viata de dupa... serviciu"?

Aud foarte des opinia conform careia noi, romanii, nu prea ne "omoram"cu munca. Realitatea pe care eu o cunosc spune exact contrariul:muncim foarte mult si tindem sa ne sacrificam cu totul viatapersonala. Am intalnit foarte multi oameni care nu stiu nimic altceva in afara de business, care nu reusesc sa-si "incarce bateriile" si numai gasesc timp pentru ei insisi.Sunt mai multe cauze care genereaza aceasta situatie. In primul rand,este o problema legata de paradigmele care ne conduc viata: credinta ca serviciul este mai important decat viata personala este valabila incazul multor tineri talentati si ambitiosi. Marile companii venite dinafara au gasit in Romania un fel de "rai al fortei de munca": nu doar oameni tineri, entuziasti si bine pregatiti, ci si dornici deafirmare, dispusi sa-si sacrifice viata personala pe altarulcorporatiei. Echilibrul pe termen lung intre viata profesionala si cea personalaeste vital pentru energia de care dispunem. Intr-o abordare de tip "management personal", trebuie sa-ti clarifici ordinea prioritatilorsi sa decizi daca slujba iti este scop sau mijloc. Am observat, insa, ca se produce in ultimii ani o miscare de schimbare. Ne aflam in momentul in care depasim faza de acumulare cantitativa (a trebuit infond sa ardem mai multe etape si sa acoperim in scurt timp un decalaj istoric fata de Occident) si incepem sa vedem si perspectivele petermen lung.

Cei care au acumulat o experienta in mediul de business incep sa-si respecte timpul si sa se orienteze catre lucrurileimportante din viata. Gestionarea defectuoasa a timpului. Dar faptul ca nu mai avem timp pentru noi insine provine si dintr-oproasta gestionare a timpului de lucru.

Investim gresit mult timp profesional, nu stim sa ne organizam cum trebuie agenda si "compensam"dezorganizarea prin ramanerea peste program. Sunt foarte multe situatii in care sedintele, de exemplu, sunt scapate de sub control si devin discutii libere, unele intalniri care n-ar trebui sa dureze mai mult de zece minute se desfasoara intr-o ora etc.

Un manager ar trebui sa fie extrem de ingrijorat in momentul in care oamenii sai stau in mod constant peste program. Este un semn al ineficientei, al proastei comunicari si al unei culturi organizationale contra-productive. Ar trebui sa fie un mare semn de intrebare si de neliniste, nu unul de satisfactie, asa cum am vazut, din pacate, in foarte multe situatii. Consecintele "excesului de munca" sunt lipsa de prospetime mentala si de idei, aparitia unorforme accentuate de stres, frustrarile. Se poate ajunge chiar la fenomenul numit "cinism organizational": oameni care, sacrificandu-si viata personala, dezvolta resentimente si ajung sa raspandeasca unclimat emotional toxic. In foarte multe companii, nu este conturata, din pacate, nici un fel de cultura a timpului.

Coexista diverse opinii sau credinte despre cum trebuie administrat timpul, iar angajatii tind sa se supuna presiunii mediului. Am intalnit oameni care nu au curajul sa si respecte viata personala datorita unui sentiment de vinovatie indus de organizatie. Cel care pleaca de la serviciu la ora la care se termina programul este privit cu suspiciune de catre ceilalti colegi. O cauza pentruaceste comportamente poate fi regasita si in sistemul organizational institutional, care sadeste credinte contraproductive in mintea tinerilor. Insa este gresit sa se puna un semn de egalitate intre ramanerea pesteprogram si rezultate. Faptul ca esti vazut la birou la o ora tarzie nu inseamna si ca dai rezultate in ceea ce faci. Desigur, sunt situatii de criza in care statul peste program este inerent. Dar atunci cand situatia se propaga pe termen lung, trebuie rediscutate resursele sisarcinile. Daca intelegi ca este important nu doar pentru tine, ci sipentru organizatie sa-ti echilibrezi planul profesional cu cel personal, sa-ti dedici mai mult timp familiei, prietenilor, hobby-urilor etc., te vei simti mai liber sa faci fata presiunii mediului. Tehnicile de gestionare a timpului sunt relativ simple. Ele presupun, inainte de orice, sa-ti identifici si negociezi foarte clar obiectivele (cu managerul direct si cu colegii) si, in functie de asta, sa-ti stabilesti prioritatile.

Atunci cand iti planifici timpul, trebuie sa te concentrezi numai pe acestea, nu pe detalii sau pelucruri de rutina. Apoi, trebuie sa stii cum functioneaza randamentul zilnic: sa-ti incepi ziua in forta cu o activitate importanta, saalternezi munca cu activitatile recreative, sa stii ca la finalul zilei trebuie sa creezi un fel de spatiu mental intre problemele deserviciu si viata personala. Sunt multi oameni care nu reusesc sa se desparta de problemele de serviciu nici dupa program, ceea ce inseamnaratarea timpului personal. Este, de asemenea, important sa stabilesti anumite protocoluri decomunicare cu colegii si colaboratorii tai directi. Pentru ca o mare parte din pierderea timpului la birou se datoreaza mediului de lucrusi a intruziunilor celorlalti. Asta deoarece, pe termen lung, oameniite trateaza asa cum i-ai invatat sa te trateze. Indiferent de nivelulla care te afli intr-o organizatie, poti sa respecti timpul altora -colegi, sefi, subordonati - doar daca esti suficient de "egoist", in sensul bun, si iti respecti timpul tau personal. Daca nu stii sa faci o delimitare foarte clara intre planul profesional si cel personal este foarte greu sa reusesti in relatia cu ceilalti, sa dobandesti sentimentul de satisfactie si implinire pe care numai o imagine de ansamblu asupra timpului nostru o aduce."

[Florin Enache, Senior Consultant, TMI Romania]
http://www.cariereonline.ro/index.php?m=article&article_id=1128

Continuarea acestui articol o puteti citi in noul numar al revistei Cariere (nr. 94/22.02.2007)

intaimartiedouamiisapte