R.O. „Fiind băiet, păduri cutreieram…” Rectific, fiind student, organizaţii cutreieram… Una s-a numit AIESEC. Pe asta chiar am înfiinţat-o, împreună cu un prieten foarte bun (a ajuns trainer şi el, săracu’), prin 1991. În aceasta organizaţie fiind, am fost paraşutat într-o conferinţă internaţională, prin Austria parcă, la o temă care se chema… Train the trainers. Habar n-aveam ce înseamnă, cred că mă aşteptam la o experienţă sportivă. Dar experienţa a fost de altă natură şi a fost fascinantă. Aşa că am început să fac training fiind student, colegilor mei. Apoi am devenit un fel de antreprenor, am dezvoltat o companie şi nu am rezistat tentaţiei de a dezvolta şi un departament de training în companie, atunci când s-a ivit oportunitatea şi am prins curaj. Şi uite aşa….au trecut 18 ani !!!!! Acum sunt un….trainer bătrân, bătrân 
!
De unde/cum ai învăţat cele mai multe lucruri despre training (indiferent că e un mentor, un trainer, o carte, un forum etc.)?
R.O. Nu ai spaţiu aici, ca să enumăr toate experienţele pozitive prin care am trecut. Câţiva traineri de excepţie din AIESEC, nici nu le mai ştiu numele. Colegi de la AIMS cu care am pornit împreună departamentul de training şi de la care am „furat” multe (vorba vine „furat”, că ei au fost generoşi şi mi le-au dăruit) cum este Marius Bălăşoiu. Un Master Trainer de excepţie de la Dale Carnegie, care m-a licenţiat pentru programele Carnegie şi care se numeşte David Green. Am avut bucuria să fiu prezent în sală la câteva traininguri cu Adrian Stanciu şi am umplut câteva caiete. Mai sus m-am referit strict la experienţa de trainer, dar am învăţat multe alte lucruri, de la mulţi alţi oameni despre management, comportamente, filozofie de viaţă. Aici pot numi în primul rând persoana care m-a „lansat la apa” şi cu care fac business împreună de peste 15 ani, Micki Perianu de la AIMS. Mă opresc că iţi epuizez spaţiul.
Ce iubeşti cel mai mult la meseria asta?
R.O. Faptul că am ocazia să învăţ de la participanţi. Faptul că, uneori, pot influenta convingerile unor oameni şi că pot contribui la dezvoltarea lor. Faptul că fac schimb de energie pozitivă cu o sală în care găseşti frecvent oameni curioşi, deschişi la minte şi la suflet.
Ce îţi place cel mai puţin?
R.O. Că nu sunt întotdeauna suficient de eficace în confruntarea dură (care apare uneori în sala de training) cu autosuficienţa, cu blazarea, cu sarcasmul, „băşcălia” tradiţională, atoateştiutoare, cu ignoranţa şi cinismul aferent ei, uneori.
Continuarea AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu