"Nu a fost un ideal („ …cu mustaţă”) / un scop în viaţă, un obiectiv. S-a întâmplat. Era prin 1994…
Eram implicat, de prin ’91‚ în conducerea unei organizaţii neguvernamentale care se ocupa (ca şi acum) de educaţie civică şi promovarea drepturilor omului. Eu voluntar, lucrând împreună cu alţi voluntari, efervescenţa şi speranţele (de mai bine, mai bun şi mai frumos) momentului, oportunitatea („prietenii ştiu de ce”) de a putea participa la un program de Trainer of Trainers (există şi acum, după reţeta originală), experienţial, pentru adulţi (la copii nu merge – am încercat mai apoi). Am plecat acolo circumspect (în facultate evitasem cursurile de pedagogie – preferam planşeta de proiectare catedrei la care erai ca un gramofon). După prima fază am descoperit că are ceva interesant programul ăla. După a doua fază am fost „puţin luat”. După a treia fază am descoperit că îmi place ce mi se dezvăluia acolo, altfel decât îmi imaginasem vreodată şi că şi pot să fac acele „lucruri”. După a patra fază am descoperit că mai am încă multe de învăţat. Nu puteam s-o fac decât… căutând să fiu trainer (Formator acum) şi să mă bucur de lucrul în echipă (Sisif a fost singur). Încerc! O să reuşesc?"
Continuarea pe formare.info
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu