Razvan Ogircin:
Autosuficienta, obstacolul principal in calea unei cariere manageriale de succes
"Dupa 14 ani petrecuti in activitati de consultanta si training, timp in care am intervievat peste 5.000 de persoane si am pregatit in cadrul unor traininguri alte 4.000, pot spune cu precizie care este calitatea pe care o apreciez cel mai mult la o persoana: dorinta permanenta de a invata. Dorinta sincera, autentica, entuziasta, de a-si depasi limitele. In consecinta, pot afirma cu fermitate ca ceea ce poate bloca un proces de dezvoltare personala este autosuficienta, incremenirea intr-o atitudine de tipul " stiu destule", "le stiu pe toate" sau "le fac bine pe toate".Procesul de dezvoltare personala nu se incheie niciodata.
Sau asa ar trebui sa fie, pentru fiecare dintre noi. Niciodata nu am invatat destul, niciodata nu le stim pe toate. Cei mai "frumosi" angajati ai unei companii sunt cei "insetati de cunoastere", care pun in permanenta intrebari, citesc cu sete, nu rateaza nici un curs sau training interesant, traiesc in fiecare zi acea febrilitate creativa a aflarii noului, a "autoactualizarii". Iar acest proces superb nu include doar dezvoltarea cunostintelor tehnice. In munca noastra (as indrazni sa afirm "in viata noastra"), avem nevoie de un intreg arsenal de competente si abilitati care nu sunt deloc tehnice, dar sunt esentiale in obtinerea succesului: abilitatile de comunicare, inteligenta emotionala de care dam dovada, capacitatea de a ne organiza eficient, calitatile de lider, capacitatea de a rezolva probleme sau de a lua decizii, puterea de a-i motiva pe altii sa actioneze. Toate acestea pot fi rafinate, dezvoltate, accentuate, puse in evidenta, prin cunoastere. Prin neobosita cercetare, insistenta, concentrare, curiozitate, experimentare si invatare permanenta. Din fericire, am intalnit persoane care cred cu seriozitate in acest model de evolutie personala. Din nefericire, numarul lor nu este foarte mare. Ei sunt singurii care pot face diferenta. Diferenta intre o societate blazata, intemeiata mult prea mult pe superficial, pe improvizatie, pe facil si una a valorilor solide, a potentialului fructificat, a creativitatii si a destinelor implinite.Aproape in fiecare saptamana ma aflu in fata unei grupe de training. Si aproape in fiecare saptamana, din coltul acestei sali de training, autosuficienta imi zambeste ironic, superior. Totusi, aproape intotdeauna, langa ea, in aceeasi sala de training regasesc si zambetul tonic, reconfortant, sincer, al entuziasmului, al dorintei de cunoastere. Un altfel de zambet.Ca orice consultant agresat si intimidat de prezenta hada a autosuficientei, incerc sa ii caut cauzele, radacinile, sursa. Unul se contureaza cu claritate. Si anume: Puterea.Puterea obtinuta la anii inca nesiguri ai personalitatii noastre. Puterea care se ascunde in spatele unei pozitii manageriale dintr-o companie puternica. Atunci cand puterea de a concedia, de a ne juca cu destinele unor subordonati, de a utiliza principii manageriale de tipul "eu nu fac ulcer - eu doar il provoc altora" ne este acordata la varstele imaturitatii noastre cognitive si emotionale, ea ii poate corupe si bloca pe multi dintre noi. Devenim brusc indragostiti de propria noastra persoana, zambim ironic la orice tentativa de sfat, strambam din nas cinic cand cineva indrazneste sa ne recomande o carte, o abordare, o idee. Pentru ca oricum, nu-i asa, nu mai avem timp pentru asta. Suntem noua generatie manageriala a puternicelor companii, de noi depind bugete de milioane de dolari, si zeci de subordonati al caror parcurs profesional l-am depasit din goana masinilor noastre "adevarate", de firma. Pe turnanta. Ce mai avem noi de invatat? Si de la cine? Oare faptul ca, fiind atat de tineri, am ajuns sus in ierarhia sociala si profesionala atat de vijelios si de intempestiv nu este deja o evidenta a valorii noastre si a potentialului nostru imbatabil?
Ei bine, nu!
Comparati prortretul de mai sus, pe care-l regasim in spatele multor birouri scumpe din jurul nostru, cu cel situat la diametrul opus - cel al persoanelor care, in ciuda puterii dobandite de timpuriu, se straduiesc din greu sa nu piarda pe drum constiinta autentica a faptului ca niciodata nu cunoastem suficient si ca infatuarea e una dintre cele mai urate masti profesionale in umbra careia ne putem ascunde. Persoane care asculta cu nesat orice interventie din care pot invata ceva, care iti raman profund indatorate atunci cand le recomanzi o carte care ii poate marca. Persoane care, pe masura ascensiunii lor profesionale, nu au aruncat ca pe un rest inutil in calea carierei lor cateva valori esentiale: setea de cunoastere, bunul-simt, atentia focalizata, smerenia in fata marelui teritoriu care se gaseste inaintea fiecaruia dintre noi - "teritoriul lucrurilor pe care nu le stim inca".Cu certitudine gasim ambele personaje in randul generatiei noastre. La intrebarea fireasca care se refera la procentul in care intalnim prima sau a doua varianta nu vreau sa raspund din doua motive: primul, nu sunt statistician, al doilea, mi-e teama.Autosuficienta se manifesta agresiv mai ales in fata dezvoltarii noastre spirituale. Managementul inseamna, nu-i asa, doar instrumente reci si pragmatice, rationalitate fara implicarea emotiilor, indicatori de evaluare, obiective cuantificabile, statut social aferent. Cred sincer in puterea si energia generatiei mele. Cred in capacitatea ei de a purifica mediul social si economic toxic in care inotam. Dar e un crez conditionat de cateva conduite obligatorii: asumarea puterii cu discernamant, moralitate, buna-cuviinta si demersul permanent al imbogatirii noastre spirituale, al energiei investite in cunoastere. Un ultim ingredient necesar, care completeaza "reteta" implinirii noastre personale este pasiunea. Pasiunea de a intra intr-o permanenta competitie cu tine insuti, pasiunea care ne impiedica sa esuam pe plaja dezolanta a plictiselii, a blazarii, a infatuarii, a cinismului si a suficientei. Cei care nu vor pierde aceasta pasiune sunt cei care vor avea privilegiul unei cariere extraordinare.
Privilegiul implinirii.
Razvan Ogircin, Managing Partner, AIMS Human Capital Timisoara"
www.aims.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu