duminică, septembrie 17, 2006

Ruptura

Ma gandeam ca cea mai buna ruptura este ruptura neprogramata.
Dadadeparcaalterupturileampregatiidiniinte

Depildaunpantof

Normal ca o sa ai habar cand se va rupe. Normal ca daca l-ai cumparat din piatade vechituri cu douasutedemii nu o sa te tina o vesnicie
Normal ca daca o sa calci stramb in toate zarzavaturile neamului la un moment dat o sa se sature de tine si o sa spuna PAS! pana aici!
Deparcatunuaiputeasaanticipezi.

De parca nu ai putea sa incepi sa mediezi potentialul conflict cu pantoful tau… ca tot sunt sub imperiul medierii de cateva zile…

Ai putea sa incepi sa-i asculti ofurile, sa-i cauti in cornitze si apoi sa-l scoti la un suc, la o inghetata.
Sa-i asculti semnalele. Caci are si el limba lui. Si nu ma refer la limba de sub sireturi…

Dar, nu!!
Te faci ca nu-l auzi, te faci ca nu exista si te declari mirat nevoiemare de faptul ca tocmai el, pantoful s-a gasit sa te lase!

Da.
Te victimizezi, te dai lovit, te lasi mirat de faptul ca becalismulcastigainromania sau capapasiapusincaptotimusulmanii.

Un pantof e sincer si iti spune din timp cam tot ce e de spus.
Imi amintesc de un drag profesor de economieapucuntura care spunea ca poti sa vezi cum va arata casa unui om peste 10 ani daca privesti cu atentie la acel om…
Iti va spune despre lumea lui privindu-l in ochi.
Si-n buzunar, ce-i drept!

Pe de alta parte e mult mai suculent sa te dai lovit.
E ca si cum nu ai avea habar de pantoful tau si brusc, cand pantoful tau se va arunca de la etajul 10 in gol sub privirile inmarmurite ale sienenului, tu n-ai face altceva decat sa te dai lovit, panicat inmarmurit in fata ecranului.

Dupa care iti suni prietenii laudandu-te prietenilor ca tu-l cunosteai. Era de dimineata un pic suparat dar n-ai fi crezut niciodata ca o sa-ti faca tie asa ceva
n-ai fi crezut
vin condoleantele din stanga si dreapta. Tu le primesti simuland o fata trista si te gandesti la ce urmeaza…
la magazinul unirea.
Si la noii tai pantofi.
De lac.

Niciun comentariu: