miercuri, iulie 19, 2006

LONAVLA

“Naucit, rostogolit si obosit.
Cale lunga pana sa vad perechea de ochi din fata mea. Multi ani de lupta, caldura si apa ca sa ajung aici. Pentru ce?

Dar acum ma gandesc ca acesta e finalul. Stiu ca e finalul.
Se spune de peste veacuri ca asa e finalul.

Imi amintesc de casa. De ACASA.
Imi amintesc de fratii si de surorile mele. Imi amintesc de campurile apoase si aburinde, de “verdeleinconjur” si de piscurile inalte ale Lonavalei. De totsitoatejurimprejur si de sunetul cascadelor.

Imi amintesc de sunetul tribal de sarbatoare, de joaca si de vant.
Dar mai ales de oameni.

Fratii mei imi spuneau ca nu e bine... Stiam ca nu e bine.
Imi amintesc de copiii care se jucau in lanurile mele…
Si mai ales, imi amintesc de toata sudoarea taranilor.

Si de ploaie.

*Si acum…”

*Povestea unui bob de orez in farfuria mea, la pranzul meu de azi, 19 iulie. Prefata la “plimbarea” in Lonavala la Fortul lui Shivaji. (Lohagadh Fort)




























































































































































4 comentarii:

Anonim spunea...

Surora ta ar vrea o ploicica mica si p-aci pe la noi, ca tare cald e...si tare m-as mai duce pe coclauri neumblate si nebantuite,cu lanuri verzi si miros de iarba proaspata de acasa:-))Ca tot au astia iarba din belsug, adu-ne si noua o mostra:-))Sa-mi plantez iarba de India pe peticul de teren al viitoarei noastre resedinte din Giroc:-)
Hai ca te pup

Florin Ghinda spunea...

Haha!
Avem ploicele cat se poate de multe! Uite, facem o afacere! Dam la schimb una bucata ploaie pe una bucata bere in Irish Pub! ok?

Ma rog, unde o fi el, "pabu": in Timisoara in Bucuresti sau in ..Irlanda?!


PS1 Sora mea, Cristina e cumva un bob de orez ? :) sau "boaba" ? :))

PS2 am din nou acces la blog dupa cateva zile de interdictie in India a blogurilor de la Google (?!)

Florin Ghinda spunea...

Felicitari de casutza!
S-aveti camin drag, cald si frumos!
...si plin de oameni buni :)

Anonim spunea...

Indianule, acume ce sa zic, oi veni si oi vedea tu caminutzul nostru de care suntem tare mandri, si vom fi si mai si cand va fi gata.You're welcomed there anytime, but I guess u already know that!
Ca tot e vremea vestilor, pe langa casa m-am 'innoit' si cu un fratior,si-anume Toma Mihai Sebastian de 3kg si 600:-)))