Jurnal India - fragment

Daca tot am adus vorba de Mircea Eliade...

Adrian www.ursadrian.blogspot.com mi-a dat varianta electronica a Jurnalului India. (multumesc Adrian!)

Este interesant faptul ca desi au trecut mai bine de 70 de ani ...India pare la fel.
(e drept, fragmentul de mai jos este despre Sri Lanka, aviz Paul...)

„....Un parc în care te pierzi nu pentru că e mare, ci pentru că aleiele sînt întortochiate tăind printre arbuşti înalţi cît statul omului, învîrtindu-se în loc sau aducîndu-te înapoi. Ce să admiri mai întîi în Victoria Park ? Florile ace­lea necunoscute şi stranii, arborii de eucalips, răcoarea, lu­mina ? Iureşul de senzaţii te oboseşte. Te urci în cea dintîi riksa şi te laşi în voia alergătorului. S-a oprit o clipă în faţa unei dughene, şi-a înghiţit frunza de pan, şi-a sfărîmat între dinţi puţină nucă betel, ţi-a rîs cu dinţii albi şi buzele însîngerate de sucul frunzii — şi apoi a început să alerge. Dumnezeu ştie încotro — căci bulevardele bine asfaltate se aseamănă unul cu altul, iar străzile sînt aceleaşi în ochii vizitatorului aiurit. Tîrziu, se opreşte pe o uliţă umbrită de măreţia atîtor arbori. Te-a adus, inevitabil, la templul buddhist Kelaniya. Intri în­tr-o curte fără margini, în care arborii au crescut în voie şi casele sînt mărunte, cu prispele umede. întîlneşti pe acei bhikku bine cunoscuţi din fotografii, cu ţestele lor rase, cu robele lor portocalii — şi te apropii de sanctuarul în care doarme Budha cu atîtea talere de ofrande şi petale alături. Iei flori şi dai flori. E un schimb de risipe vegetale, de bucurii parfumate între slujitorii zeului şi tine. Cînd ieşi din curte şi te urci în riksa — atîtea gînduri noi şi atîtea nostalgii deş­teptate de liniştea curţii — o fetiţă de la şcoala de alături aleargă cu un buchet de flori de scorţişoară şi o broşură englezească, pe cari ţi le oferă cu cel mai negîndit zîmbet al ei. Ce să faci cu atîtea flori, cari-ţi intră în simţuri şi te violentează, te obosesc ? Le vîri prin buzunare, le presezi în carnetul în care tu, european mîndru, credeai că vei fi în stare să-ţi no­tezi impresiile — mulţumeşti frumos şi pleci”