Jurnalul portughez

(Selectie de Sorin Alexandrescu, ingrijitorul editiei „Jurnalului portughez” de la Humanitas).

Mircea Eliade mediteaza in "Jurnalul portughez" pe tema dragostei pe fondul bolii sotiei sale, Nina Mares, care nu ii marturisise gravitatea starii ei. Aceasta tensiune acopera dramatic toate preocuparile politice si filosofice ale lui Eliade din anii precedenti.

Louca, 28 iulie 1944

"Am adus-o astazi pe Nina la „Casa de saœde e de repouso” din Louca. A urcat anevoie cele doua etaje, rezemandu-se in baston. (...)Am urcat dupa-amiaza pe coamele dealurilor. Singur.

Mi-am amintit de ultima „ascensiune” facuta cu Nina, in vara 1939, cand ne-am suit la Bran si de acolo am traversat muntii pana la Sanatoriul Moroeni.

O moara de vant parasita.

In fata, o groapa cu iarba uscata de vant si seceta. Ma culc. Ce flora saracacioasa! Aceleasi si aceleasi ierburi tepoase, avare, pipernicite.(...)
Doar privelistea e superba. In stanga, estuarul Tagelui, neverosimil de albastru. In fata mea, peste coame de dealuri, castelul de la Sintra se ghiceste pe cea mai ascutita inaltime.
Sunt ani de cand n-am mai urcat un munte. Vantul bate atat de puternic incat trebuie sa-mi ridic gulerul de la haina. Nina m-a urmarit tot timpul de la fereastra.

Louca, 30 iulie

In poezia primitiva, dragostea nu e niciodata „naturala”, ci consecinta unei vraji sau a capriciului divin. Pentru primitiv, amorul-pasiune e o patogenie, o vraja.

Cate consecinte nu se pot trage din aceasta valorificare negativa a dragostei! Omul primitiv nu vrea sa se piarda. Tot ce face, gandeste si doreste el e centrat asupra ontologiei. Se vrea real, se vrea intreg.

Daca ritul ii cere uneori sa-si abandoneze umanitatea e numai pentru a-l solidariza cu realitatea absoluta. In niciun caz nu se abandoneaza pentru un seaman de-al sau, pentru un alt fragment viu si derizoriu.

Imensa revolutie realizata de crestinism, care promoveaza pe orice nivel pierderea de sine”.