Arnala I

Kholi!

Kholi este numele traditzional al pescarilor care candva stapaneau une din cele 7 insule care formeaza Mumbaiul de azi…
Apoi au venit imparatzi si regi musulmani, hindusi, portughezi si englezi, toti o apa si-un pamant, boliiudieni, industriasi si comunisti...

Kholi au ramas acolo...si-au pastrat hainele colorate, cerceii din nas slabiciunea corpului batut de soarele tropical si ...mirosul !…mirosul mai frate! Caci miroase a pesteeeeee intr-un sat de’asta de zici ca-i sat de pescari traditzional indian, nu alta!

Apoi astea stiute fiind, ma trezesc cu noapteancap, sambata pe la ceasurilesase si pornesc spre Andheri (w) in fatza la Mc Donald’s cu ceata de straini samaintalnesc. (deh, sutem occidentali, ne intalnim la mecdonalds ca scolareii, nu la claca Indiana de baut ceai pe strada)
Inarmat cu toate cele pentru ploaie ! caci aici e o adevarata industrie cu privire la ploaie! Papuci de ploaie, pelerine, umbrele de toate felurile telefoane nokia cu invelitoare de ploaie si …promotzii mecdolands de ploaie.
“Mecvegiumansuun” acum la incedibilul pretz de 20 de rupii “ONLY” :)


14 toti la numar de prin toate coltzurile lumii adunatzi sa dam iama la fortu’ Arnala! Nu foarte departe de Mumbai, 10 km de ultima statie de tren, cea mai indepartata suburbie a orasului, VIRAR …cam la vreo 130-140 km de centrul orasului … (sa tot fie cam din Timisoara pan’la Faget sau Resitza ?!)

De notat: se pare ca cel mai mare angajator din lume este calea ferata Indiana…peste 2 milioane de oameni..(exeptand armatele nationale ale unor tari gigant)

Drumul acelasi: aglomeratie mare, uitaturi curioase din partea indienilor catre “viniturile” capitaliste …
Apropos de “vinituri” 3 cehi, 4 polonezi, 1 francez, 2 venezuelean (asa e zice ?) 1 brazil (fara minge!) 1 nigerian, 1 indian si …1 roman. (mandru’ de-a lui tara nevoie mare ! deh! Nu suntem tara cu cel mai “rudest city in the world”, mai putem inca sa dam lectii indienilor :))

Cat despre satul Arnala...extrem de traditzional, extrem de exotic (si murdar, fir’ar sa fie!) si extrem de …a “peste mirositor” (ca sa am cat de cat o exprimare “vicilizata” pe’aceste meleaguri electronice)

Nici nu intram bine in sat ca suntem deja asaltatzi de localnici..sa ce??
Sa le facem “picture” :)
Inarmatzi cu noile arme de cucerire in masa, canoane, soniece si alte cele, luam pozitia de atac si prindem momentu’ Kodak tocmai cand se balacea exact intre fasolele ranjite ale familiei de pescari postatzi ca la Armata Nationala, drepti ca niste trestii!

Da, da, trestii, trestii ca astia n-au brazi p’aci …:)

Drept rasplata ca le-ai fakut poza, motiv de sarbatoare-n sat iti ofera cu acelasi zambet larg pe fatza proaspat luminata de blitzu’ capitalist… mancare!

Mancare traditzionala luata din plosca lu’ cutzu de pe electroluxu’ din dosu’ curtzii…
Evident, un refuz politicos, o plecaciune adancansemndemulzumire armalasold, nasu’n vant si picioru’nspate, tenkyousigudbai.

Nu stiu cum or fi ortacii de calatorie ..da’ mie o sa-mi trebuiasca ceva timp sa ma mai pot apropia de mancarea cu peste in India…
Altfel, satul destul de interesant!

Mai ales water parcul de langa sat, unde, ca niste lenesi veritabili ne-am odihnit suncilelasoare, ostenitzi fiind dupa lupta cu icsii si zuuumuuuurile canoanelor si sonicelor.

Buuuun! Fortu’ …ca fortu’ ca l-am vazut de la distantza ca s-au pus musulmanii sa-l construiasca acum cateva sute de ani tocmai pe-o insula de langa sat, de parka s-ar fi aparat de mai stiu eu ce vapoare comuniste de pe mare...

Satul si cele cateva sute de minute petrecute la water park :) au meritat efortul.