Appendix - mesaj 19

E greu de zis ce inspira acesti oameni! Caci e o colectzie de senzatzii..

Freamatul continuu al strazilor, vesnicul bazar in care e cufundat orasul, buzele insangerate de la tutunul mestecat cu spor, mustatzile inca aburinde la masala mult prea picanta, pixurile prafuite de la camasile colorate, inelele de la picioarele femeilor urmate de 3, 4 copii cel putin…
…si sunetul vesnic prezent de pasari tropicale dospit cu incantantziile si rugaciunile musulmanilor.

Si mai ales zambetul acela tamp, dar simpatic care in limbajul universal inseamna “uici cauntri?” (si daca-i raspuzi o sa-ti priveasca fetzisoara, ranjindu-ti dintzi cu o seninatate pierduta-n atlasu’ de geografie: “Romania, aaa, Rio, nais pleis, nais pleis!” Asta daca nu zice Budapest…

E un amalgam de senzatii...
…De la uimirea pe care nu poti sa o ascunzi cand vezi seninatatea celor mai multzi dintre ei, tristetzea de a vedea o mare de oameni confundata cu o mizerie si saracie greu de descris…pana la puterea emanata de “A sasele” parkat in fatza vilei de zdemii de dolari...

…De la hainele colorate pana la parfumul fructelor exotice de pe tarabele vanzatorilor, de la mirosul hainelor unui riksaman pana la mall-rile “fancy” si pline de aerul vestic comercial….
Curios: desi la prima vedere India de oras pare un MARE BAZAR! de fapt, cultura vestica europeana/americana cred ca este mult mai “comerciala” … simt asta si datorita presiunii comerciale ale tonelor de branduri internationale care au ajuns pe pamantul fagaduintzei: un milliard si ceva de potentziali consumatori, un miliard de tzinte, un miliard de posibilitatzi de a face bani !


Uneori am senzatia ca cei mai multzi dintre “cei multzi” isi accepta conditia…

Ghandi, care a fost marea exceptie, a luptat impotriva sistemului de caste si a acceptarii conditiei impuse tocmai prin …nonviolentza. Ma rog, el a fost si puternic influentzat de filozofia jainista, extrem de pacifista! (http://en.wikipedia.org/wiki/Jain)

Cu toate astea, am senzatia ca cei mai multzi isi accepta conditzia chiar daca asta inseamna si sa lasi musonul sa-ti curetze “sufrageria” imensa de sub autostrada suspendata…

Da, stiu ca exista “turismul saraciei” "Ma duc sa vad cea mai mare saracie de pe glob! Ma duc sa vad cel mai mare slam din Asia!” (si probabil cel mai mare de pe glob!) si evident ca e forma cea mai ipocrita de a spune ca te duci sa dai o mana de ajutor!

Evident ca nu stiu cum gandesc acesti oameni, dar, asa cum spui Ana, ne convertim marelui rege -subiectivismul- mai ales cand vine vorba de oameni…pentru ca exact atunci cand ajungi la punctul in care crezi ca poti sa cunosti pe cineva sau firea umana in general, exact atunci poti avea surpriza …pentru ca de fapt, tot ce vezi nu e altceva decat propria imagine in oglinda acelor lucruri sau a acelor oameni, vezi ceea ce vrei sa vezi…

Prea incurcat, stiu…ar trebui sa ma duc la atelierul de descalcit mintzi :)


Poate ca tocmai aceea senitatate a lor e forma de protectie pentru a trece peste apele involburate ale musonului ca apoi sa poata sa aibe din nou soarele si hainele uscate si curate.
Apropos, denumirea de muson se zice ca provine de la un cuvant foarte vechi care semnifica “haine murdare” …perioada in care ai hainele murdare si ude …iar a doua varianta pe care am auzit-o: perioada in care “tzantzarii te intzeapa”…


Ce este totusi interesant -si aici cumva ma contrazic singur-este faptul ca acesti oameni au incredere in viitorul lor! Sunt mandri de cultura lor si chiar daca sunt cativa care ar vrea sa emigreze, iti lasa impresia ca o sa emigreze cu cultura lor puternica cu tot si ca eventual o sa faca o alta Indie in Canada sau in State.
E un fel de a spune “da, noi o sa fim putere mondiala! Suntem multzi, desteptzi si avem o cultura puternica a sistemului nostru de valori!”

Este usor frustrant ca la tine in tzara nu simtzi de la majoritatea oamenilor acest cult al “dorintzei de a fi putere mondiala” :) desi imi doresc din plin acest lucru.

Este usor amuzant, chiar hilar, sa primesti astfel de semnale de la oamenii de aici in timp ce te zbatzi sa treci prin noroi si tone de mizerie..

Acum ceva timp am pus pe blog o fotografie culeasa de la Adi, amicul roman de aici. Era un indian aparent extrem de sarac si traditzional “imbracat“ cu un telefon mobil la ureche…
Am senzatia ca in valtoarea trecerii de la riksa manuala la autoriksa si la telefoanele nokia de sute de $ s-au “ars etape” iar rezultatul este un imens amalgam de realitatzi unele in jurul anilor 1900 iar altele undeva in 2020…
Ceva in sufletul acestor oameni (asa cum il percepe regele meu :) le comanda acceptarea conditiei actuale, dar le si inspira seninatatea si sperantza ca ei o sa fie putere mondiala…

Caragiale ar fi debusolat aici, cred …
:)

Pare a fi un popor foarte orientat spre spiritual si spre “impacare” …da, stiu ca suna hilar si mi-ar placea sa imi confrunt senzatiile acestea cu impresiile altor persoane care au gustat din masala indiana!

Religia, sufletul, familia joaca la prima scena…

Cam acestea sunt senzatiile de pana acum si motivele pentru care nu pot inca sa scriu mare lucru despre oamenii din India…

Spor & alte cele!