luni, ianuarie 11, 2010

Plimbarile RomaniaPozitiva

Indrumar pentru descoperirea Bucurestiului.Azi Chirigiu.

Miros de cafea proaspăt prăjită. Sunet de stradă. Soare chipeş pe cer, atmosferă de week-end.
Copii îmbrăcaţi sumar, parc cu urme de ceaţă leneşă. Eşti în Bucureşti. De iarnă cu iz de primăvară.

(10 ianuarie 2010, Plimbarile RomaniaPozitiva)

*
Cum mergi de la Patriarhie spre Rahova, cale de vreo 15 minute pe jos îţi dai întâlnire un pic mai încolo cu parcul Carol. Te bucuri te oamenii veseli din stradă, te superi pe gropile din trotuarul abandonat, cumperi un corn și zâmbeşti către vreun câine vagabond rugându-te să funcţioneze expresia “Cuminte fetiţa!”

La răscruce de drum ochiul se plimbă în stânga şi-n dreapta. Cum alegi? La stânga te priveşte o clădire suspect de colorată. Un fel de new age cu accente de personalitate flower - power. În faţă, parcul Carol te întreabă când ai alergat ultima dată…

Este o mică stradă pietonală ce şerpuieşte printre casele Chirigiului.
Dacă te îndrepţi spre dreapa vei avea ocazia să descoperi un mic deal, dealul Filaret. Urcă-l! Descoperă-l! O să te superi probabil pe maşinile care-ţi cer taxă de trecere pe trotuar, dar o să-ţi treacă necazul tocmai pe la mijlocul burţii de pământ! Strada Xenofon. Te uiţi mai bine şi vezi şi mai bine. Strada Xenofon. O săgeată frumos colorată “a la Paris” te invită la urcat dealul pieptiş! Strada Xenofon este special concepută pentru “muritorii de rând” din Capitală, ne-proprietari de jepuri.

Este o mică stradă pietonală ce şerpuieşte printre casele Chirigiului.

Strada cu scări te incită la mişcare. Are ceva din aerul unui sat pescăresc…Opreşte-te pentru o clipă! Vezi un om cu bagaje? Da, da, acela! Are sacoşele sătule de cumpărăturile de week-end. În plus, scările nu’s multe, dar nici puţine… Ajută-l! Ce te costă? Aşa poate mai poţi să afli şi o poveste de-a locului.

“- Bună ziua! Să v-ajut? - Bună ziua! Off, da, mulţumesc! Da’ luaţi-o Dumneavoastră pe asta mai mică, că mă descurc eu cu restu’! Păcat cu balustradele astea neîngrijite, că altfel nu-i aşa greu până sus…
- Nu-i problemă! Mergeţi chiar până sus?
- Da, chiar în capătul străzii. Căutaţi ceva anume?
- Sincer, mă plimbam prin zonă şi speram să găsesc şi o cafenea drăguţă…
- Da, este sus la un super hotel, sau jos la “Vapor”
- Nu ştiu Vaporul, dar am văzut un bistro jos în vale.

- Da! Şi mai este un restaurant lângă Autogara Filaret.
- Mulţumesc!
- Da’ e interesant pe aici!
- Ehe… a fost mai demult. Acum nu se mai ocupă nimeni de acest loc. Au refăcut doar sus la hotel strada. Mai demult veneau turiştii să întrebe de strada cu scări…Mai mergeţi şi pe străzile de lângă noi, pe Lămâiţei, pe Suter. Sunt case frumoase. Sus la Suter este un vechi adăpost construit pe la începutul veacului de militari. L-au luat comuniştii dup’aia. Acum e în paragină…”

*
Povestea continuă pe RomaniaPozitiva.ro

Niciun comentariu: