Am primit o invitaţie la leapşă de la Mihail pentru un subiect cel puţin interesant: “Eu cine sunt?” Leapşa merge şi la Irina, Miri, Raluca şi Eliza. Îl provoc la leapsă şi pe liberinmiscare :) Întrebările de leapsă sunt: 1. Dacă ar fi să fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate aş vedea pe raftul meu? 2. De ce le mai ţin încă în viaţa mea? 3. Care ar fi acele experienţe, oameni, relaţii, obiecte pe care le-aş lua într-o carte despre mine?
*Accesorii sociale = Lucruri, relaţii, oamenii, atitudini care nu mă definesc şi de care m-am înconjurat pentru că „aşa trebuie”. Sau, într-un cuvânt, „etc-uri”.
1. Dacă ar fi să fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate aş vedea pe raftul meu? Probabil că la MPAS (Muzeul Propriilor Accesorii Sociale) ar fi ceva mai multe secţiuni: la secţiunea artă modernă contemporană probabil că sunt gesturile mele din fiecare zi de a ridica ştergătoarele maşinilor parcate nesimţit de ilegal. Nu mă definesc dar “trebuiesc”. La secţiunea istorie sunt discuţiile pe post de bârfă în care am fost implicat şi chiar părtaş. Dacă te-ai angrenat într-o astfel de discuţie este relativ greu să găseşti un exit. La secţiunea artă tradiţională probabil ar fi câte ceva din atitudinea de pesimism românesc. Am reuşit să o împrumut la un moment dat din societatea în care trăim şi mă lupt cu ea să o abandonez. O vrea cineva? La secţiunea obiecte de patrimoniu cred că am vreo 3 cămăşi pe care le-am cumpărat că „aşa trebuie” şi le-am purtat de vreo ...2 ori. La secţiunea etnografie am ceva imagini (mai vechi) cu mine în ipostaze mai puţin etice. De exemplu, eu “plătind o amendă” pentru tramvai la purtător fără bilet...
1. Dacă ar fi să fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate aş vedea pe raftul meu? Probabil că la MPAS (Muzeul Propriilor Accesorii Sociale) ar fi ceva mai multe secţiuni: la secţiunea artă modernă contemporană probabil că sunt gesturile mele din fiecare zi de a ridica ştergătoarele maşinilor parcate nesimţit de ilegal. Nu mă definesc dar “trebuiesc”. La secţiunea istorie sunt discuţiile pe post de bârfă în care am fost implicat şi chiar părtaş. Dacă te-ai angrenat într-o astfel de discuţie este relativ greu să găseşti un exit. La secţiunea artă tradiţională probabil ar fi câte ceva din atitudinea de pesimism românesc. Am reuşit să o împrumut la un moment dat din societatea în care trăim şi mă lupt cu ea să o abandonez. O vrea cineva? La secţiunea obiecte de patrimoniu cred că am vreo 3 cămăşi pe care le-am cumpărat că „aşa trebuie” şi le-am purtat de vreo ...2 ori. La secţiunea etnografie am ceva imagini (mai vechi) cu mine în ipostaze mai puţin etice. De exemplu, eu “plătind o amendă” pentru tramvai la purtător fără bilet...
2. De ce le mai ţin încă în viaţa mea? Cred că răspunsul e simplu: pentru că sunt parte din mine fie că îmi plac sau nu! Sunt accesorii necesare, sunt acele „ce trebuie”. Oricum, ele – accesoriile – mă ajută să disting mai bine ce mă defineşte de ce NU mă defineşte. Sunt un fel de standard negativ (?!). Îmi aduc mainte de o vorbă mai veche prin nuştiucarecarte despre un maestru în trasul cu arcul care a spus că ultima fază a trasului cu arcul este netrasul cu arcul. Şi tot el mai spunea că pentru a te bucura de înăţimea unui munte trebuie să treci prin văile sale adânci... Cam asta înţeleg şi eu prin aceste accesorii sociale. Nu mă defineşte (încă) să ridic ştergătoarele maşinilor parcate nesimţit de ilegal, dar probabil că aşa mă pot bucura mai mult de trotuare curate şi libere...
3. Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine? Persoanele de lângă mine, pe mine „myself”, bicicleta:), muzica lui Moby, dorul de ţară (?!), culoare unui asfinţit în Mumbai, piaţa Unirii din Timişoara, o stradă „ancestrală” de Bucureşti, atmosfera dintr-un sat turistic din Grecia, o poză cu Retezatul, cartea lui Hesse – Siddhartha, amintirea unei seri de vară acum 20 de ani la Haţeg, o piesă clasică indiană, un film de bollywood, o seară de plimbare pe străzile Granadei, o dimineată pe Gange (la Varanasi), o juma’ de oră de RomaniaPozitivă:) şi o sticlă cu apă.
PS: Te aşteptăm la Bookfest pe 20 Iunie 2009 la lansarea cărţii "Eu cine sunt?, iar după aceasta dată, prin librării :)
Un comentariu:
Forin, mi-a placut mult de tot ce ai scris! Multumesc si succes sa ajungi acolo unde iti doresti! :)
Trimiteți un comentariu