Mi-am dat seama că de fapt am o problemă cu ritmul, cu viteza. Aşadar iată o înşiruire de argumente – ca pe vremuri la debate – de ce răbdarea este mai bună decât viteza.
Dacă ai răbdare atunci:
- Ai timp să te bucuri de conţinut, ai timp să savurezi, inclusiv o cafea în colţ de stradă;
- Nu faci greşelile de viteză. Argument utilizat şi în conceptul de triunghi de fier din project management „better-faster–chipper”. Aşadar e mai bine să ai răbdare,(o viteză mai mică) dar evident să obţii rezultate de o calitate bună;
- Nu eşti supus timpului. Tu eşti stăpânul timpului tău şi nu invers;
- Nu uiţi pentru ce te-ai trezit dimineaţa;
- Nu îţi plângi singur de milă atunci când vorbeşti despre ultima cartre citită din care nu îţi mai aminteşti nimic;
- Simţi mai bine gustul mâncării, ba chiar mai şi mănânci la prânz;
- Poţi să mergi cu bicicleta la birou în 30 de minute;
- Aprofundezi mai bine ceea ce înveţi – citeşti – faci;
- Poţi să vezi un film bun în oraş şi fără să stai in aglomeraţia de tip box office din mall;
- Politica trece pe lângă tine fără detaliile de prost gust;
- Poţi să asculţi pescăruşii în plin oraş, în mijlocul zilei;
- Partenera este ceva mai fericită căci durează mai mult :)
Sigur, sunt şi mici – aparent - “dezavantaje”
- Eşti catadicsit mereu cu termenul “ardelean” – lucru care pe mine mă bucură nespus!
- Rişti să nu fi în primul val că deh ! te mişti mai lent. Ai răbdare la metrou, la trecerea de pietoni, ai răbdare cu prostia, cu neghiobismul...
- Rişti să pari cam prostuţ;
- Lumea îţi spune mereu “trebuie să fi primul, cel mai bun, la timp!” sau “Aşa e pe la noi, trebuie să fi pe fază!”
- Rişti să nu se construiască autostrada prin curtea ta pentru a câştiga ceva bani drept despăgubiri.
Mai sunt şi alte avantaje?
Dar dezavantaje?
Voi acum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu