Despre limbă

ei bine n-o să scriu despre gripa de sezon.
şi nici despre crize mondiale.
şi nici despre Resurse Umane.
şi cu siguranţă nici despre training

o să scriu despre limbă.
şi nu mă refer la limba română - căci oricum o pocesc destul de tare, fimiarneamu'derassamifie!
o să scriu despre limbă. Da, da despre organul numit limba.

Iaca mai jos o scurtă poveste:

• Mă duc eu frumos la farmacie în plină dimineaţă de miercuri (sau azi e joi?)
• Aleg una din feţele mele uşor stânjenite. Da, dar nu e acea faţa cu care ceri prezervative când la rând se află vreun exemplar frumos din rasa opusă :) căci m-am lămurit că dacă e un om înaintat în viaţa la rând nu reacţionează la cuvinte de tip Durexloveplussialtele
• Spun exemplarului frumos din rasa opusă de după raft că am o problemă mai ciudată… Hm … se şi gândea pesemne cum o să-şi atingă targetul la Viagra pe luna în curs?
• Mă strâmb, mă codesc, mă fâstâcesc, mă daucufundudepodea, şi spun: M-AM MUŞCAT DE LIMBĂ!!! DA! DE LIMBĂ. Singur!!! Normal că singur!! Ce ?! de parcă te-ai duce la consoarta de viaţă – consortu’ după caz - şi ai spune ”Muşcă-mă de limbă, e sexy!!!!” Mă rog, or fi mulţi ciudaţi pe lumea asta – aşa că e posibil să fie şi în muşcatu’ de limbă vreo plăcere…
• În sfârşit, după ce dezvălui întregului univers ce problemă am eu - primesc înapoi un zâmbet larg (ocazie cu care exemplarul meu de limbă rănită întralecolţurilordinţi vede o parte din exemplarul de limbă tânăr de nevătămat al exemplarului frumos din rasa opusă)
• Privirea lungă şi distrată spre mine (posibil să se fi muşcat şi ea singură de limbă măcar o dată în viaţă!) voce uşor scăzută ca şi cum mi-ar vinde un secret de stat şi spune: “Glicerină boraxată de 3, 4 ori pe zi”.
• Mulţumesc frumos! Mi-aţi salvat vorbitu’ , mâncatu’ pe 2 zile + trainingul din week-end.
• La final îmi vine ideea creaţă să-i zic bancul cu şerpii veninoşi: mama şarpe cu puiul şarpe în deşert: “Mami, mami noi suntem veninoşi?? De ce puiul meu? Păi m-am muşcat de limbă!”

În plus, cred că o să am ceva bună dispoziţie, iar colegii mei o să fie mai fericiţi căci o să vorbesc mai puţin azi şi mâine. Dar în schimb, o să scriu mai mult.

Noroc la zile cât mai bune!
PS: păzea la muşcături! De toate felurile!