Clasa a 8-a...

text preluat de pe www.lucianilica.ro

De multe ori mă gândeam că mi-e dor de îndrăgostirile alea de clasa a 8-a … naive, venite din senin, aşa, în jumate de secundă … şi totuşi total zăpăcitor de puternice … alea despre care se zice că dispar la fel de repede cum apar, dar despre care eu cred că nu dispar niciodată … rămâi cu ele pe viaţă … şi, naiba ştie, poate singurele totale şi adevărate (hei, A … oare pe unde eşti şi ce mai faci?).
Şi mă gândeam la asta pentru că aveam nemulţumiri legat de îndrăgostirile de “om mare” … oricum ar fi, este imposibil să nu treacă prin creier. Sunt un fel de îndrăgostiri “studiate”, chiar dacă absolut inconştient, tot îţi intră în lucru nişte filtre ale creierului … ai trecut prin lucruri, ai suferit, te-ai bucurat … toate astea lasă urme … şi unul din efecte e tocmai faptul că nu mai intri în îndrăgostiri total negândite, aşa cum făceai acum x ani …
Şi tocmai pe când mă gândeam io cu oareşce ciudă la faptul că nu mă voi mai putea îndrăgosti aşa … fără să conteze dacă ea e citită, dacă îi plac sau nu manelele, dacă aruncă pet-uri în pădure sau nu, etc, etc … iată că a venit …
La fel de lovitor în moalele capului ca şi în clasa a 8-a … la fel de brusc şi fără nici un criteriu, parametru sau alte cestiuni de măsurat lucruri …
S-a întâmplat vineri, 22 iunie 2007 cam pe la orele 14 … de reţinut data pentru că reprezintă fix cinci luni şi 22 de zile prea târziu, cinci luni şi 22 de zile de când într-un fel sau altul mă cheamă să o cunosc, mă cheamă să mă îndrăgostesc de ea … cinci luni şi 22 de zile pierdute … dar totuşi … bine că am avut inspiraţia să o fac acum …
A fost nevoie de fix 1/3 din o secundă, nu ştiam mai nimic de ea, doar nişte poveşti (dar cine se mai ia după poveşti în ziua de azi?). Nici nu am apucat bine să terminăm prezentările că eram topit …
… dacă m-aţi fi întrebat atunci, vineri adică, “ce ai?” … nu ştiam să răspund, la fel ca şi în clasa a 8-a … habar nu aveam de ce, simţeam doar că ceva, acel ceva, mi-a intrat în absolut toate colţişoarele sufletului, creierului şi orice altceva se mai putea.
Şi totodată simţeam că nici nu e cazul să îmi pun întrebări … simţeam că asta e una din cele puţine, foarte puţine ocazii în viaţă când ţi se oferă ceva absolut fantastic şi nu trebuie, nu ai voie să faci altceva decât să te deschizi tot ce ai ca să doar primeşti … să primeşti cel mai frumos lucru care ţi se poate întâmpla, să primeşti o îndrăgostire de clasa a 8-a …
Sigur că acum aş putea să fac o listă de 10 pagini cu motive pentru care … pot să spun că arată ameţitor de bine, pot să spun că se amestecă în ea într-un mod minunat farmecul, valorile, frumuseţile vremurilor de mult trecute cu un spirit, gândire şi educaţie moderne, pot să spun că poate fi serioasă şi gravă şi totodată jucăusă ca un copil, pot să spun că poate fi veselă şi fericită şi totodată plină de melancolii ce îţi taie răsuflarea, pot să spun că citeşte lucruri minunate, că se bucură de picturi şi fotografii excepţionale, pot să spun că ascultă muzică fantastică, pot să spun că … şi că …
Dar acestea sunt doar lucruri pe care vrând, nevrând, le-am remarcat … şi care de fapt nu contează în îndrăgostire … pentru că îndrăgostirea a venit din aer … din aerul ce pluteşte în jurul ei … care poate e dat de cele de mai sus şi multe altele, poate nu, oricum nu contează … acel aer a fost magia … şi de vineri de la ora menţionată până duminică seara nu prea am făcut altceva decât să plutesc în acel aer, ridicând din când în când ochii (ocazii cu care am observat cele mai sus enumerate) … şi din când în când să fac un drum la arteziană să mă răcoresc, era prea intens tot ce trăiam …
Şi, la fel ca în clasa a 8-a, despărţirea a fost extrem de dureroasă … fără drame, fără cuvinte mari, doar cu un drum spre gară cu o senzaţie de sfârşeală, cu o senzaţie de plecat spre nicăieri … dar totuşi, nu e aşa grav … la urma urmei a fost doar prima întâlnire, nu? Acuşi va urma a doua, apoi următoarele … şi ea e acolo, sigur nu pleacă nicăieri, sigur va fi acolo oricând, gata să ofere mai mult şi mai mult de fiecare dată …
Şi dacă totul merge bine, în toamnă voi fi la ea pentru cel puţin o lună … şi, poate, poate … mai curând decât s-ar aştepta chiar şi ea, voi fi la ea de tot …
Ce zici? Cine e? Contează? … zici că da … ok, îţi spun …
… e capitala europeană a culturii anu ăsta, Sibiu îi zice pe româneşte, Hermannstadt pe numele adevărat …
acum scurt pe româneşte: de vineri până duminică, majoritatea timpului am stat în cur pe pavajul pieţei mari, lăsând să intre în mine o atmosferă absolut senzaţională / am aplicat ca şi voluntar, dacă mă acceptă voi merge la toamnă acolo cel puţin o lună / mă gândesc să mă mut acolo de tot.

http://www.lucianilica.ro/cuvinte/Lucian-Ilica-cuvinte/eu/clasa-a-8-a