appendix la poza de azi

Becalliofiscrispe tabla?!
:)

poza de azi

probabil inca sub efectul articolului scris de Razvan si sub imperiul noilor inceputuri sau al continuarilor m-am gandit sa pun o "poza"
am gasit-o acum cateva saptamani pe o tabla la un etaj din cladirea teatrului national in drum spre o bere nocturna "pe motoare" la un festival ADfel (depublicitatealtfel)

De citit...cu mintea si cu sufletul

Razvan Ogircin:

Autosuficienta, obstacolul principal in calea unei cariere manageriale de succes

"Dupa 14 ani petrecuti in activitati de consultanta si training, timp in care am intervievat peste 5.000 de persoane si am pregatit in cadrul unor traininguri alte 4.000, pot spune cu precizie care este calitatea pe care o apreciez cel mai mult la o persoana: dorinta permanenta de a invata. Dorinta sincera, autentica, entuziasta, de a-si depasi limitele. In consecinta, pot afirma cu fermitate ca ceea ce poate bloca un proces de dezvoltare personala este autosuficienta, incremenirea intr-o atitudine de tipul " stiu destule", "le stiu pe toate" sau "le fac bine pe toate".Procesul de dezvoltare personala nu se incheie niciodata.

Sau asa ar trebui sa fie, pentru fiecare dintre noi. Niciodata nu am invatat destul, niciodata nu le stim pe toate. Cei mai "frumosi" angajati ai unei companii sunt cei "insetati de cunoastere", care pun in permanenta intrebari, citesc cu sete, nu rateaza nici un curs sau training interesant, traiesc in fiecare zi acea febrilitate creativa a aflarii noului, a "autoactualizarii". Iar acest proces superb nu include doar dezvoltarea cunostintelor tehnice. In munca noastra (as indrazni sa afirm "in viata noastra"), avem nevoie de un intreg arsenal de competente si abilitati care nu sunt deloc tehnice, dar sunt esentiale in obtinerea succesului: abilitatile de comunicare, inteligenta emotionala de care dam dovada, capacitatea de a ne organiza eficient, calitatile de lider, capacitatea de a rezolva probleme sau de a lua decizii, puterea de a-i motiva pe altii sa actioneze. Toate acestea pot fi rafinate, dezvoltate, accentuate, puse in evidenta, prin cunoastere. Prin neobosita cercetare, insistenta, concentrare, curiozitate, experimentare si invatare permanenta. Din fericire, am intalnit persoane care cred cu seriozitate in acest model de evolutie personala. Din nefericire, numarul lor nu este foarte mare. Ei sunt singurii care pot face diferenta. Diferenta intre o societate blazata, intemeiata mult prea mult pe superficial, pe improvizatie, pe facil si una a valorilor solide, a potentialului fructificat, a creativitatii si a destinelor implinite.Aproape in fiecare saptamana ma aflu in fata unei grupe de training. Si aproape in fiecare saptamana, din coltul acestei sali de training, autosuficienta imi zambeste ironic, superior. Totusi, aproape intotdeauna, langa ea, in aceeasi sala de training regasesc si zambetul tonic, reconfortant, sincer, al entuziasmului, al dorintei de cunoastere. Un altfel de zambet.Ca orice consultant agresat si intimidat de prezenta hada a autosuficientei, incerc sa ii caut cauzele, radacinile, sursa. Unul se contureaza cu claritate. Si anume: Puterea.Puterea obtinuta la anii inca nesiguri ai personalitatii noastre. Puterea care se ascunde in spatele unei pozitii manageriale dintr-o companie puternica. Atunci cand puterea de a concedia, de a ne juca cu destinele unor subordonati, de a utiliza principii manageriale de tipul "eu nu fac ulcer - eu doar il provoc altora" ne este acordata la varstele imaturitatii noastre cognitive si emotionale, ea ii poate corupe si bloca pe multi dintre noi. Devenim brusc indragostiti de propria noastra persoana, zambim ironic la orice tentativa de sfat, strambam din nas cinic cand cineva indrazneste sa ne recomande o carte, o abordare, o idee. Pentru ca oricum, nu-i asa, nu mai avem timp pentru asta. Suntem noua generatie manageriala a puternicelor companii, de noi depind bugete de milioane de dolari, si zeci de subordonati al caror parcurs profesional l-am depasit din goana masinilor noastre "adevarate", de firma. Pe turnanta. Ce mai avem noi de invatat? Si de la cine? Oare faptul ca, fiind atat de tineri, am ajuns sus in ierarhia sociala si profesionala atat de vijelios si de intempestiv nu este deja o evidenta a valorii noastre si a potentialului nostru imbatabil?

Ei bine, nu!

Comparati prortretul de mai sus, pe care-l regasim in spatele multor birouri scumpe din jurul nostru, cu cel situat la diametrul opus - cel al persoanelor care, in ciuda puterii dobandite de timpuriu, se straduiesc din greu sa nu piarda pe drum constiinta autentica a faptului ca niciodata nu cunoastem suficient si ca infatuarea e una dintre cele mai urate masti profesionale in umbra careia ne putem ascunde. Persoane care asculta cu nesat orice interventie din care pot invata ceva, care iti raman profund indatorate atunci cand le recomanzi o carte care ii poate marca. Persoane care, pe masura ascensiunii lor profesionale, nu au aruncat ca pe un rest inutil in calea carierei lor cateva valori esentiale: setea de cunoastere, bunul-simt, atentia focalizata, smerenia in fata marelui teritoriu care se gaseste inaintea fiecaruia dintre noi - "teritoriul lucrurilor pe care nu le stim inca".Cu certitudine gasim ambele personaje in randul generatiei noastre. La intrebarea fireasca care se refera la procentul in care intalnim prima sau a doua varianta nu vreau sa raspund din doua motive: primul, nu sunt statistician, al doilea, mi-e teama.Autosuficienta se manifesta agresiv mai ales in fata dezvoltarii noastre spirituale. Managementul inseamna, nu-i asa, doar instrumente reci si pragmatice, rationalitate fara implicarea emotiilor, indicatori de evaluare, obiective cuantificabile, statut social aferent. Cred sincer in puterea si energia generatiei mele. Cred in capacitatea ei de a purifica mediul social si economic toxic in care inotam. Dar e un crez conditionat de cateva conduite obligatorii: asumarea puterii cu discernamant, moralitate, buna-cuviinta si demersul permanent al imbogatirii noastre spirituale, al energiei investite in cunoastere. Un ultim ingredient necesar, care completeaza "reteta" implinirii noastre personale este pasiunea. Pasiunea de a intra intr-o permanenta competitie cu tine insuti, pasiunea care ne impiedica sa esuam pe plaja dezolanta a plictiselii, a blazarii, a infatuarii, a cinismului si a suficientei. Cei care nu vor pierde aceasta pasiune sunt cei care vor avea privilegiul unei cariere extraordinare.

Privilegiul implinirii.

Razvan Ogircin, Managing Partner, AIMS Human Capital Timisoara"
www.aims.ro

Matzele, trenul, bucurestiul si ardeleanu’

Care va sa zica, mabucurestenizai.

Ma facui,”frate” agitat, nevoiemare, suparat pe viatza si indulcit de-ale sloavelor becaliste de princolturilecapitalei.

Nu stiti voi nimika!

“Provincialilor”!

Unde-i floarea ce-a vestita si hodorogita?!
Nevoiemare de cu seara ma pregatesc de orasulcelmare.
Injur bine seara, imi pregatesc nervii in oglinda, ma zburliu, stau la un taifas cu ‘D’-ul meu din Thomas si-mi zic cat ma tin plamanii:

De maine o sa injur si eu in trafic!
De maine o sa maresc “iutzeala”

De maine o sa ma fac mare!
Dau sa ma avant nervos in trafic si descopar ca nu am masina.
Taxi.

(Cu taxiul e o poveste de pomina. Cam ca si cu trenurile in Mumbai.

Multe, inghesuite si de negasit cand iti trebuie.

Injur, ma inscriu in cotidianul fetzelor plouate de tot stresul de pe lume si realizez ca sunt in grafic.

Sunt bucurestean.

Si in plus mai si ajung dupa 22:00 acasa.)
La finalul zilei iti ramane doar nota de plata.

cam cate zambete, cam cate cuvinte becaliste, cam cati neghiobi calcati pe picioare. Asa! “Ca doar si-o meritau firarmamalorsafiedeneghiobi!” cati pasi numarati in minus din totalul pasilor pe care ii aveam la Marele Contor. (cum bine zice Diana...) Cu zambetul uitat intr-un uichend de toamna descopar o expozitie.

De matze.

Salut suratele, plimb canonelu’ prafuit pe la botisoru’ aburind al vreunei printzese plicitisite si dau sa ma infurii.

Din nou.

Uit de ce trebuie sa ma infurii…

…

Zambesc.

Este uimitor cum reactionam la spiritul de turma.

Probabil ca atunci cand un copil mic plange intr-o incapere in care mai sunt si alti copii mici....toti copiii mici vor plange in cor.
Noi suntem copii ceva mai mari.

Cu cate o masina, cu cate un titlu de director sau de profesor, cu cate o jucarie stricata acasa…

Refuz sa ma joc asa.
Sa vedem cat tzine...

Cati batranei o sa imi zambeasca in tramvai. Cate matze pe strada o sa se gudure de pantaloni. Cati soferi o sa injure…

O sa imi fac un cont la Marele Contor si-o sa vedem cati pasi sunt de folos si cate zambete incap pe metrupatrat.

Si apoi o sa cer nota.

Notadeplata!

















Balcanic.Colorat.Provocator.
Rebudebucuresti. candva in octombrie 06

















mansarda. 13dimineata.

















neclar.
octombrie 06. la taifas.langa piata revolutiei

















multumesc luci pentru invitatia la tag.
www.lucianilica.ro
(cum mama masii se face linku' direct pe cuvant ca sa nu mai scriu toata adresa??!)

Ehehe, am gasit un loc din care bucurestiul arata...duplicitar. pare o amanta rusinata de hainutzele sifonate din timpul zilei. o amanta de zi.
















nota.
de plata. candva in septembrie 06.


















supriza placuta la CFR.
vagoane noi pentru cuseta...
















lipscani.
tuturor batranilor.

















expozitia.
de matze.
in aceasi zi cu "neclar"
















lipscani. 13 octombrie 06
















iuteala. octombrie.

















13 seara. octombrie. clasic.Bucuresti.
















Hotel Rembrant. dichis de apus.
mansarda dincolo de joaca din strada.

















tag de bucuresti. sus la mansarda.
hotel rembrant, langa lipscani.
imi place.
rasaritsiapussirasarit.
















coltz cu Capsa.casa. candva in septembrie 06

Tag de la Luci.

cam asa:

3 locuri care imi plac in Bucuresti:

-mansarda de la hotel R. langa lipscani.
-birtuletzul "Trancanel" (Papillion, langa Facultatea de Film)
-parcul Herastrau

bonus: Piata Revolutiei (singura piata din Bucuresti!, "piata"-NU intersectie)

3 locuri care nu imi plac in Bucuresti:

-toate "dormitoarele"
-din pacate... terasa "la motoare"...
-strazile. aproape toate.

cel mai de "fitze" cartier:
-langa aviatorilor?

3 lucruri pe care un strain cu greu le intelege aici:
-faptul ca zona veche a orasului este in paragina
-fetzele posomorate de pe strada
-inexistentza spatiilor deschise pietonale, a pietzelor, zonele libere...

3 lucruri pe care un timisorean cu greu le intelege aici :)
-viteza de miscare a oamenilor uneori total random...
-balcanismul si ingramadeala de mahala cu modern, cu boieresc si cu aer de paris.
-"placereadebucuresti" ...pe alocuri prezenta.

acestea fiind scrise, invit mai departe cu tagul pe Adrian cu al lui Nepal ...
www.ursadrian.blogspot.com

Zumzet de strada. 2octombrie

Mirosul de plastilina.

Petele de cerneala, caietele colorate si codite impletite de la colega de banca.
Un usor tremur de inceput, frica de matematica si amintirile de vacanta.
Te navalesc in timp ce-ti suna clopotzelul in ureche.

Ce bine!
ai timp sa-ti povestesti nazbatiiledinvacanta.
Ai timp sa vorbesti despre mare, despre casa buniciilor, despre idila cu aer proaspat de vara.
Ai timp sa razi, ai timp sa alergi si apoi sa mai imparti din secretele tale cu oracolele ei..
Ai timp sa joci fotbal in curte, ai timp sa chiulesti de la ora de chimie, ai timp sa te scalzi cu privirea in ochii fetelor mai mari si sa te intrebi daca si tu o sa cresti mare…

Aaaa

Si ma e ceva

Gustul sandviciuluisi marul pus cu grija de mama in ghiozdan.
Privirea oblanitoare si banutii strecurati in buzunar de’o inghetata.

Se umple orasul.

Stau in autobuze mercedes (apropo, vorba taximetristului, astia fac si masini?!) si imi zambeste mustacioara proaspat tunsa de dimineata.

Vad batranele, vad fetzele grabite si ma bucur de zumzetul strazii.

Azi e mai tanara strada.

Zambesc pe ascuns si ma surprinde un mosuletz.

Imi zambeste…

In amintesc de lumi indepartate si ma gandesc ca sunt intr-un mumbai european. Autentic, aglomerat, balcanic, colorat, viu.

S-avem un an frumos!

Scolaresc.