M-am intrebat de multe ori cum ar fi fost daca m-as fi nascut acum cateva secole sau…
Ei,
numai la cate o bere intr-o dupamiaza de uichend, nu va speriati! :)
*
Mirosul de betisoare parfumate si privirea zambitoare a soferului m-au insotit pe tot parcursul dintre Chennai si Pondicherry. Era noapte. Tocmai ce simtisem din nou golul. Golul aerului de sub mine. De sub noi. Avion, din nou.
Uitasem de Emerostop ...
De dimineata, vineri, cu numai cateva ore inainte de avion, dupa o sedinta de partid cu vicepresedintele am primit cadou o vizita la fabrici. Cele 5. din Sud-Estul tarii. Cu o pauza de o zi, duminica.
Aerul fierbinte de ocean (in sfarsit!) iti taie ochii si iti incalzeste sufletul. Cred ca sunt cam singurul din partea asta de lume care nu se plange ca e prea cald. Poate un pic prea umed ;)
Linistea Sudului imi explica de ce toate brosurile de calatorie prezinta coltul acesta de lume ca fiind unul puternic religios si incarcat de emotie.
Uneori am senzatia ca pana si nisipul rosu vorbeste cu soferul. Numai eu nu.
Tamil este o limba extrem de interesanta. Este cantata. Diferita de hindi destul de mult, tamil este vorbita in Tamil Nadu, stat din Sud-Estul tarii despre care am mai amintit acum cateva luni pe blog. Se pare ca este a doua limba in mai multe state din regiune: Sri Lanka, Thailanda... E drept, Sri lanka e la o aruncatura de bat de Pondicherry.
Este melodica. Cea mai melodica.
Pare sa fie special conceputa pentru a sustine cantarile preotilor din nenumaratele temple sudiste.Uneori am senzatia ca oamenii plang, se cearta sau rad cand vorbesc.
E o limba vie si colorata. Ca si hainele. Ca si mancarea extrem buna si de picanta.
Cea mai picanta. :)
Pondicherry, pare a fi o emisiune pe National Geographic. Cam 3 ore cu Ambassador-ul indian (o splendoare de masina) din Chennai pe marginea oceanului. Madras e vechiul nume, imperial :) al celui de-al 4 oras ca marime al tarii.
Cu plaje mari, curate, cu iz de vacanta si cu aer ...frantzuzesc!
Da, frantuzesc!
Da, caci a fost colonie franceza pana prin anii ’54. Dar a fost o altfel de colonie... Francezii sunt bine primiti aici, terasele si magazinasele cu suveniruri poarta nume frantzuzesti.
Pondicherry pare a fi visul de vancanta al unui francez istovit de sunetul telefonul mobil.
Mi-am amintit de Jardine D’Luxembourg...
Ceva din aerul Sudului te indeamna la reflexie. Cred ca acesta e si motivul pentru care degetele mi-au ramas lipite de tastatura pana sa pot sa cristalizez senzatia din Sud.
Ceva de acolo imi spune din nou ca nu cunosc mai nimic despre India.
Poate doar valuri mari care iti sparg timpanele iti amintesc din nou de cartzuliile lui mos Verne...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Ola
Ma bucur sa te vad din nou on-line.ma gandeam ca au venit inundatiile pe la tine, si traineeship-ul tau s-a transformat intr-o calatorie cu barca_:))
Te pup si de-abia astept sa-ti vad ochisorii la o bere in Unirii
Cristina Toma
Tare mult a trecut, de cand veste pe mesenger, mail, blog etc. n-ai mai dat.
Ma bucur ca ne poti vedea. Cu blogul tau cu tot. Si camai aduni inca impresii. Desi, la ora asta ar fi trebuit sa ai toata India la dejtul mic. Nu-i asa? (Sunt rautacios nu?)
Cu cat vad mai mult din India cu atat imi dau seama ma tare de diversitatea acestui popor.
imi aduc aminte de senzatiile de putere care ma incercau dupa primele mele sondari intr-ale oamenilor vise...
dupa un timp abia realizezi cat de eronata poate sa fie senzatia de "autosuficienta" sau cum i-o fi numele...
Ma pregatesc de calatorie. O sa fie lunga. Primul pas inseamna 27 de ore cu trenul tocmai la Varanasi...
nu stiu daca-i autosuficienta sau ii nevoia de a simti ca nu ai pierdut controlul,ca regulile si principiile tale sunt universale, ca esti pe deasupra lucrurilor, nu lucrurile sunt deasupra ta.
ma bucur mult ca ai o intreaga indie deasupra-ti ;)
drum bun si pe curand:)
Trimiteți un comentariu